Sfântul Mare Mucenic Nichita Gotul

Nichita a propovăduit creștinismul între goți, la nordul Dunării, și a murit în timpul persecuțiilor din vremea lui Atanaric. Relatările despre botezul său, chinurile în foc și mutarea moaștelor sunt păstrate în sinaxare, iar detaliile geografice și biografice diferă între tradiții.

Icoană rusească din a doua jumătate a secolului al XVI-lea cu Sfântul Nichita Gotul, însoțită de scene din viața sa. Lucrarea este păstrată la Muzeul de Artă și Arhitectură din Iaroslavl. Autor necunoscut; reproducere de la Wikimedia Commons. Sursa imaginii Domeniu public (Public Domain Mark)

Icoană calendaristică rusească de secol XVII pentru luna septembrie. Sfântul Mare Mucenic Nichita este reprezentat la data de 15 septembrie, alături de alți sfinți ai lunii. Iconar rus anonim, prima parte a secolului al XVII-lea; Muzeul Cabinetului Arheologic Bisericesc, prin Wikimedia Commons. Sursa imaginii Domeniu public (Public Domain Mark)

Un creștin din lumea goților

Nichita este cinstit la 15 septembrie, iar tradiția îl leagă de comunitățile gotice de pe Dunăre în secolul al IV-lea. În relatarea OCA, a fost botezat de episcopul Teofil, participant la Sinodul I Ecumenic, și a ajutat la răspândirea credinței printre goți. Sinaxarul românesc îl descrie ca nobil și fost ostaș care îi sprijinea pe creștini. Aceste portrete provin din surse hagiografice; nu avem o biografie contemporană completă care să clarifice toate detaliile.

Contextul conflictelor gotice

Creștinismul se răspândea între goți într-o perioadă de tensiuni politice și conflicte între conducători. Unele relatări îi asociază pe Fritigern, care a primit sprijinul împăratului Valens și era creștin, și pe Atanaric, care a condus o reacție păgână împotriva creștinilor. În istoria goților, episcopul Wulfila a avut un rol major în traducerea Scripturii în limba gotică; el nu trebuie confundat cu Nichita, iar tradițiile nu sunt uniforme în privința rolului fiecărui misionar.

Martiriul și transferul moaștelor

Calendarul românesc și OCA spun că Nichita a pătimit în jurul anului 372, fiind prins și aruncat în foc pentru că nu a renunțat la credință. Sinaxarul românesc relatează că trupul a fost ridicat de creștinul Marian și dus în Cilicia, la Mopsuestia; OCA consemnează o tradiție ulterioară a mutării la Constantinopol și a ajungerii unor relicve la Visoki Dečani, în Serbia. Aceste versiuni pot desemna etape diferite ale circulației moaștelor sau transmiteri hagiografice distincte; nu pot fi reduse la un singur traseu sigur pe baza surselor accesibile.

Ce înseamnă numele și imaginile

Numele grecesc Nikētas este legat de ideea biruinței. Imnul lui liturgic interpretează victoria nu ca succes militar, ci ca statornicie în credință. Prima imagine din galerie este o icoană cu scene din viața sfântului, iar a doua este un menaion calendaristic rusesc în care Nichita apare între sfinții zilei de 15 septembrie. Ambele sunt mărturii de artă religioasă de secole mai târzii, nu portrete din secolul al IV-lea.