Onisifor a mărturisit credința împreună cu Porfirie în timpul persecuției lui Dioclețian, iar credincioșii au adunat și au îngropat cu cinste rămășițele lor.
Icoana-calendar îi identifică explicit, în registrul pentru 9 noiembrie, pe Onisifor, Porfirie și Matrona; este reprezentare liturgică de epocă, nu portret contemporan.Iconar rus anonim, secolul al XVII-lea; Muzeul de Artă Creștină, Wikimedia CommonsSursa imaginiiDomeniu public (Public Domain Mark 1.0)Hartă a Efesului tipărită în 1888; imagine geografică de orientare pentru locul asociat mucenicilor Onisifor și Porfirie.Cartografi Meyers Konversations-Lexikon; Wikimedia CommonsSursa imaginiiDomeniu public (Public Domain Mark 1.0)
Mărturisire și pătimire
Onisifor este pomenit împreună cu Porfirie ca mucenic din Efes. Potrivit sinaxarului OCA, cei doi au pătimit în timpul persecuției lui Dioclețian (284–305): au fost bătuți și arși, apoi legați de cai sălbatici și târâți peste pietre, unde și-au sfârșit viața. Credincioșii au adunat rămășițele lor și le-au îngropat cu evlavie.
Ce se poate afirma despre Onisifor
Izvorul liturgic păstrează numele lui Onisifor și al lui Porfirie, dar nu oferă informații individuale despre familia sau ocupația lor și nici nu separă pătimirea unuia de a celuilalt. De aceea, viața lor este prezentată împreună, fără detalii biografice inventate. Numele Onisifor nu trebuie confundat cu cel al ucenicului Sfântului Pavel menționat în Noul Testament.
Pomenire și galerie
Biserica îi pomenește la 9 noiembrie. Icoana-calendar din galerie îi reprezintă în registrul zilei lor, iar harta Efesului oferă orientare geografică; nu există un portret contemporan al mucenicului.
_-_November.jpg?width=1100){kind=icon}
