Pafnutie în calendarul de 25 septembrie

Calendarul românesc îl numește pe Pafnutie Egipteanul și îl prezintă ca monah și mucenic. Relatarea OCA îl descrie drept pustnic egiptean prins în timpul persecuției lui Dioclețian, la începutul secolului al IV-lea. Potrivit sinaxarului, el s-a prezentat singur înaintea dregătorului, și-a mărturisit credința și a îndurat torturi.

Mărturisirea și cei 546 de însoțitori

Viața liturgică spune că doi soldați, Dionisie și Calimah, au devenit creștini văzând statornicia lui Pafnutie și au fost uciși. În temniță, acesta ar fi întărit alți deținuți, iar după eliberare ar fi fost primit de creștinul Nestorie, a cărui familie s-a alăturat mărturisirii. Sinaxarul numără 546 de bărbați care ar fi murit ca martiri în legătură cu propovăduirea lui. Aceste cifre și episoade aparțin tradiției hagiografice; nu trebuie citite ca un proces-verbal roman păstrat din epocă.

Pafnutie și Eufrosina: tradiții cu nume apropiate

În calendarul OCA, Pafnutie mucenicul și Eufrosina din Alexandria sunt pomeniți separat pe 25 septembrie. Tradiția românească și un material Doxologia despre Eufrosina îl numesc și pe tatăl ei Pafnutie Egipteanul. Sursele consultate nu oferă temei sigur pentru a identifica tatăl din viața Eufrosinei cu pustnicul-mucenic și grupul celor 546. De aceea, această fișă urmărește pomenirea mucenicului; relația tată–fiică este prezentată în fișa Eufrosinei ca element al acelei narațiuni, fără a le contopi.

Iconografie și cinstire

Pafnutie este cinstit ca mucenic în calendarul ortodox. Miniatura de la sfârșitul secolului al X-lea din Menologionul lui Vasile al II-lea îl reprezintă pe mucenicul Pafnutie din Dendera, asociat în cataloagele Commons cu această pomenire; galeria arată și pagina întreagă din manuscris pentru a reda contextul miniaturii. Sunt imagini medievale de cult și manuscris, nu reprezentări realizate în timpul vieții sale.