Din Poltava la viața monahală

Paisie s-a născut la Poltava în 1722, într-o familie preoțească, cu numele de botez Petru. După moartea tatălui său, a studiat la Academia Teologică din Kiev, dar a părăsit școala și a intrat în viața monahală. A venit în Moldova în 1745, a viețuit în obști din Țara Vrancei și a primit povățuire de la Vasile de la Poiana Mărului. În 1746 a plecat la Muntele Athos, iar în 1750 a fost tuns monah cu numele Paisie.

Stareț în Moldova

În 1763, Paisie s-a întors de la Athos cu o obște multietnică și s-a așezat la Dragomirna. După mutarea obștii la Secu, iar apoi la Mănăstirea Neamț în 1779, a organizat o comunitate mare, cu rânduială de viață comună, rugăciune și muncă de traducere. În 1790 a fost ridicat la rangul de arhimandrit. A rămas stareț până la moartea sa, la 15 noiembrie 1794.

Traduceri și moștenire duhovnicească

Paisie a încurajat citirea atentă a Părinților și practica rugăciunii lui Iisus. El și ucenicii săi au tradus și revizuit texte ascetice din greacă în slavonă și română; traducerea slavonă a unor texte filocalice a fost tipărită la Moscova în 1793. Cercetarea actuală distinge această lucrare de Filocalia greacă tipărită la Veneția în 1782: Paisie a lucrat asupra manuscriselor grecești și nu a făcut o simplă traducere a volumului venețian. Școala sa de traducători a influențat monahismul românesc și slav.

Pomenire și imagini

Biserica îl pomenește la 15 noiembrie, ziua adormirii sale. Icoana din galerie nu este un portret contemporan, iar imaginea Mănăstirii Neamț documentează locul unde a slujit ca stareț.