Formarea și lucrarea de cărturar
Pamfil s-a născut la Beirut, a studiat la Alexandria și a fost hirotonit preot în Cezareea Palestinei. Tradiția îl prezintă ca pe un savant creștin care a adunat o bibliotecă și a lucrat la copierea atentă a textelor Noului Testament. Eusebiu al Cezareei, apropiat de Pamfil, a descris persecuțiile din Palestina; Ieronim a amintit ulterior biblioteca și manuscrisele asociate lui.
Mucenicia din 309
Pamfil a fost întemnițat în timpul persecuției lui Dioclețian și a urmașilor săi. După o perioadă lungă de detenție, a fost condamnat la moarte la Cezareea, împreună cu diaconul Valent, Pavel și alți mărturisitori. OCA enumeră doisprezece mucenici în grupul pomenit la 16 februarie. Eusebiu este izvorul timpuriu principal pentru acest context; unele detalii dramatice ale sinaxarelor apar în relatări ulterioare.
Moștenirea
Pamfil este pomenit ca mucenic și ca păstrător al culturii biblice creștine. Amintirea lui unește martiriul cu munca de transmitere a textelor, într-o epocă în care manuscrisele erau copiate manual și puteau fi pierdute prin persecuție.
Pomenire și imagini
Calendarul românesc îl pomenește la 16 februarie. Miniatura din Menologionul lui Vasile al II-lea și fotografia ruinelor Cezareei oferă două perspective: tradiția liturgică și locul istoric.