Sfântul Mucenic Papil, diaconul

Papil, diacon al Tiatirei și însoțitor al episcopului Carp, a rămas neclintit în credință în ciuda torturilor. Tradiția îl amintește și ca vindecător.

Miniatură bizantină din secolul al X-lea cu Papil și ceilalți trei mucenici din Pergam. Iluminatori bizantini anonimi; Biblioteca Apostolică Vaticană / Wikimedia Commons, domeniu public. Sursa imaginii Domeniu public (Public Domain Mark)

Frescă athonită de secol XVI în care Papil este reprezentat alături de Carp. Autor anonim; Wikimedia Commons, domeniu public. Sursa imaginii Domeniu public (Public Domain Mark)

Diacon în Tiatira

Papil era diacon și slujea împreună cu episcopul Carp în Tiatira, cetate din Asia Mică. Sursele hagiografice îl descriu ca om instruit și apropiat de comunitatea creștină locală. Când persecuția lui Deciu a cerut participarea la ritualuri păgâne, Papil a refuzat alături de Carp să aducă jertfe zeilor.

Mărturisirea în fața dregătorului

Dregătorul Valerie a poruncit ca Papil să fie bătut și supus altor chinuri. Doxologia transmite că el nu se mâhnea atât de durere, cât de faptul că nu primea chinuri mai grele pentru credință. Sinaxarul OCA spune că a fost purtat în lanțuri din Pergam spre Sardes, împreună cu Carp, iar acolo a fost decapitat.

Vindecător și sfânt cinstit

OCA îl amintește pe Papil pentru darul vindecării și pentru minunile atribuite mijlocirii sale după moarte. Relatarea este parte a tradiției hagiografice, iar izvoarele nu oferă o biografie seculară independentă. Este pomenit la 13 octombrie împreună cu Carp, Agatodor și Agatonica. Imaginile îl identifică în mod specific cu ceilalți mucenici și separat, într-o frescă medievală.