Originea și chemarea la viața ascetică
Parascheva, numită și Petka sau Paraskevi cea Nouă, s-a născut în secolul al XI-lea la Epivata, în Tracia, într-o familie creștină. Fratele ei, Eftimie, a devenit monah și apoi episcop. Potrivit tradiției, cuvintele Evangheliei despre lepădarea de sine au îndemnat-o să împartă săracilor hainele și bunurile sale. După moartea părinților, a intrat în monahism și a trăit o vreme în locuri de nevoință, inclusiv în apropierea Iordanului.
Întoarcerea la Epivata și cinstirea mormântului
Sinaxarul OCA spune că un înger i-a cerut să revină în ținutul natal. Parascheva a mai trăit la Epivata și a trecut la Domnul în jurul vârstei de 27 de ani. A fost îngropată lângă mare; tradiția locală povestește că descoperirea moaștelor sale și minunile de la mormânt au dus la așezarea lor într-o biserică. Datele timpurii sunt transmise în principal de vieți și tradiții bisericești, nu de documente contemporane păstrate.
Drumul moaștelor până la Iași
În 1223, moaștele au fost mutate la Târnovo, unde patriarhul Eftimie i-a alcătuit viața și a fixat pomenirea la 14 octombrie. Au urmat transferuri la Belgrad și Constantinopol. La 13 iunie 1641 au ajuns la Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași, prin grija domnitorului Vasile Lupu; după incendiul din 1888, au fost mutate în Catedrala Mitropolitană. Acest traseu este documentat mai bine pentru perioada medievală târzie și modernă decât episoadele vieții din secolul al XI-lea.
Pelerinaj, sărbătoare și imagini
Pomenirea ei la 14 octombrie a devenit un reper major al calendarului românesc și al pelerinajului la Iași. Galeria arată două icoane identificate în tradiția iconografică drept Petka/Parascheva de la Balcani, nu portrete contemporane vieții sale.