De ce a fost convocat sinodul
Al treilea Sinod de la Constantinopol, numit al VI-lea Ecumenic, s-a desfășurat în anii 680–681 sub împăratul Constantin al IV-lea. Disputa privea felul în care trebuie mărturisite voința și lucrarea lui Hristos: monoteliții susțineau o singură voință în Hristos, în timp ce sinodul a mărturisit două voințe naturale, dumnezeiască și omenească, unite în unica Persoană a lui Hristos. Sinaxarul OCA menționează participarea a 171 de Părinți.
Învățătura hristologică
Părinții au afirmat că umanitatea lui Hristos este deplină: El are voință și lucrare omenească, alături de cele dumnezeiești, fără ca acestea să fie opuse sau despărțite. În formularea sinodului, voința omenească urmează și se supune voinței dumnezeiești. Această mărturisire a continuat clarificările Sinoadelor Ecumenice anterioare despre persoana și firile lui Hristos. Actele sinodului transmit hotărârile și numele conducătorilor bisericești participanți, constituind un izvor primar pentru dezbateri.
Actele și urmările
Sinodul s-a întrunit în mai multe ședințe la Constantinopol și a condamnat învățătura monoteliților și pe unii dintre susținătorii ei, între care patriarhul Sergie al Constantinopolului și papa Honoriu I. În 691–692, Sinodul Quinisext sau Trulan a completat lucrările prin canoane disciplinare și liturgice. Distincția dintre cele două adunări este importantă: Sinodul al VI-lea a avut ca punct central doctrina despre Hristos, iar cel de-al doilea a elaborat norme canonice.
Pomenirea Părinților și imaginile
Calendarul ortodox îi pomenește pe Părinții Sinodului al VI-lea la 23 ianuarie, iar în alte contexte liturgice sinodul este comemorat și în legătură cu celelalte Sinoade Ecumenice. Galeria cuprinde o miniatură medievală din Cronica lui Manasses și o fotografie a unei picturi murale contemporane din București. Niciuna nu este o imagine documentară din anul 681; ele arată felul în care sinodul a fost reprezentat în epoci diferite.