Ce spun scrierile lui Patrick despre el însuși Patrick s-a născut în Britania romană, într-o familie creștină cu legături clericale. În Confessio se descrie drept fiul lui Calpurnius, diacon și decurion, și povestește că, în adolescență, a fost răpit de atacatori și dus în Irlanda ca sclav. Acolo a păzit animale și, după șase ani, a reușit să fugă și să se întoarcă acasă. Locul exact al nașterii rămâne disputat; izvoarele nu permit identificarea sigură a Bannavem Taburniae cu o localitate modernă.

Întoarcerea ca misionar Patrick spune că, după revenirea în Britania, a avut o viziune care l-a chemat să se întoarcă în Irlanda. A urmat pregătire ecleziastică și a mers din nou pe insulă ca episcop și misionar. În scrierile sale vorbește despre convertiți, botezuri, clerici și comunități creștine, dar nu oferă un jurnal ordonat al activităților sale. Narațiunile despre confruntări cu druizi, regi și minuni provin în bună parte din viețile hagiografice redactate mai târziu, așa că trebuie deosebite de mărturia sa directă.

Scrierile și contextul istoric Confessio este o apărare spirituală a misiunii sale, scrisă în latină, în care Patrick răspunde criticilor și atribuie lui Dumnezeu reușitele sale. Epistola ad milites Corotici condamnă capturarea și înrobirea unor creștini botezați de el. Aceste texte sunt izvoare primare excepționale pentru creștinismul din secolul al V-lea și pentru propria voce a lui Patrick.

Pomenire și tradiții Patrick este pomenit la 17 martie în calendarul ortodox românesc și în alte calendare creștine. Data exactă și anul morții nu sunt stabilite cu certitudine; anul 461 este tradițional, dar nu poate fi tratat ca o dată sigură. Trifoiul, asociat popular cu explicarea Treimii, nu este menționat în scrierile sale păstrate și apare mult mai târziu în tradiția despre sfânt. Icoana ortodoxă și imaginea catedralei din galerie sunt reprezentări și locuri legate de memoria lui, nu obiecte din timpul vieții sale.