Viața și mărturisirea
Pavel era originar din Iamnia (Iabne), pe coasta Palestinei. Sinaxarul românesc spune că a mărturisit credința cu râvnă și că a suferit împreună cu preotul Pamfil și diaconul Valent. Guvernatorul Urban i-a ținut în temniță doi ani; după venirea lui Firmilian, cei trei au fost scoși la judecată și condamnați la tăierea capului. Relatarea este hagiografică, transmisă de Doxologia și de tradiția sinaxarială; Eusebiu al Cezareei oferă o mărturie antică pentru persecuția locală, cu unele diferențe de detaliu.
Contextul istoric și limitele izvoarelor
Cezareea Palestinei era un centru administrativ și creștin important. În Istoria martirilor din Palestina, Eusebiu al Cezareei relatează despre mărturisitorii întemnițați și despre executarea lor. Forma calendaristică românească și OCA numără 12 mucenici; relatarea siriană păstrată sub numele lui Eusebiu își intitulează episodul „mărturisirea” unui grup de opt și menționează un singur tânăr egiptean. Diferența arată că tradiția calendarelor și forma transmisă a mărturiei timpurii nu sunt identice. Relatările liturgice transmit memoria comunității, dar nu echivalează cu acte judiciare contemporane; acolo unde sursele diferă, profilul nu afirmă mai mult decât susțin.
Pomenire și imagini
Este pomenit la 16 februarie împreună cu ceilalți mucenici ai Cezareei. Gravura veche asociată grupului îl arată pe Pamfil și pe Porfirie, nu este un portret individual al acestui sfânt; fotografia apeductului este reper contextual pentru orașul martiriului.