Alegerea ca arhiepiscop și disputa ariană

Pavel era originar din Tesalonic și a slujit ca diacon și secretar al patriarhului Alexandru al Constantinopolului. După moartea lui Alexandru, clerul și credincioșii ortodocși l-au ales arhiepiscop, în jurul anului 337–340. Împăratul Constanțiu al II-lea, care susținea arianismul, nu a recunoscut alegerea și l-a înlăturat, punându-l în locul său pe Eusebiu al Nicomidiei. Disputa privea învățătura despre dumnezeirea Fiului și mărturisirea de la Niceea.

Exiluri și întoarceri

Pavel s-a refugiat la Roma, unde s-a întâlnit cu Atanasie cel Mare, aflat și el în exil. Cu sprijinul papei Iuliu și al împăratului Constans, Pavel și-a recăpătat scaunul. După moartea lui Eusebiu și apoi a lui Constans, adversarii arieni l-au alungat din nou și l-au trimis în Cucusus, în Armenia. Sursele diferă asupra succesiunii și datei exacte a acestor exiluri, dar atestă în mod stabil tradiția mărturisirii și a conflictului eclezial.

Moartea și mutarea moaștelor

În jurul anului 350–351, în timp ce săvârșea Sfânta Liturghie în exil, Pavel a fost atacat și sugrumat cu omoforul său, potrivit tradiției bisericești. În 381, împăratul Teodosie cel Mare a adus moaștele sale la Constantinopol; o parte a fost mutată mai târziu la Veneția. Biserica îl pomenește la 6 noiembrie ca mărturisitor și ierarh. Marcian și Martirie, clericii care i-au slujit, sunt pomeniți la 25 octombrie.