Pavel este numit separat în calendarul românesc din 10 februarie, după viețile Enatei și Valentinei; sursele diferă asupra grupului din care făcea parte.
Icoană de grup din secolul al XIX-lea; muzeul identifică Valentina printre sfinții reprezentați, dar nu identifică în această lucrare Enata, Paula sau Pavel.Daderot, fotografie a lucrării de la Jordan Schnitzer Museum of ArtSursa imaginiiDomeniu public conform paginii CommonsHartă publicată în 1780, inclusă ca reper geografic, nu ca mărturie directă despre martiriul din secolul al IV-lea.Christoph Cellarius, 1780Sursa imaginiiDomeniu public (PD-Art)Hartă topografică realizată de Palestine Survey; localizează situl antic, fără să identifice locul exact al execuțiilor.Guvernul Mandatului Britanic, Palestine Survey, 1942Sursa imaginiiDomeniu public (Israel și SUA)
Pomenirea în calendarul românesc
Doxologia îl pomenește la 10 februarie pe Sfântul Mucenic Pavel, iar viața Enatei spune că a fost adus la judecată după Enata și Valentina. Relatarea îl descrie ca mărturisitor supus la chinuri și condamnat la tăierea capului. Calendarul românesc nu îi dă în titlul zilei o origine geografică distinctă, de aceea numele articolului nu îl leagă de o altă localitate decât regiunea palestiniană a relatării.
Diferențe între surse și identitatea mucenicului
OCA pomenește la aceeași dată trei mucenițe: Ennatha, Valentina și Paula. Enciclopedia Ortodoxă arată că transcrierea și regruparea numelor în sinaxare au creat mai multe grupuri calendaristice: Ennatha/Valentina/Pavla, Paul/Alevtina/Chionia și Paul/Valentina/Thea. Eusebius oferă o mărturie veche despre mucenici palestinieni, dar forma transmisă în sinaxare nu permite să echivalăm fără rezerve fiecare Pavel, Paula, Thea ori Enata. Acest profil păstrează pagina de Pavel distinctă de Pavel și Iuliana din Ptolemaida, care aparțin unei alte relatări și unei alte perioade.
Cinstire și context
Pavel este cinstit de calendarul românesc ca mucenic, însă biografia păstrată este scurtă și transmisă prin tradiție sinaxarială. Hărțile Palestinei și Cezareei sunt repere geografice; nu sunt portrete și nu identifică exact locul pătimirii.
