Retragerea în pustia Egiptului
Pavel este numit în tradiția creștină Pavel Tebeul sau Pavel cel dintâi pustnic. Potrivit vieții scrise de Ieronim, s-a născut în Egipt în secolul al III-lea și s-a retras în pustie în vremea persecuției împăratului Decius, după ce o rudă ar fi încercat să-l predea autorităților pentru a-i lua moștenirea. Narațiunea afirmă că Pavel a trăit aproape nouă decenii într-o peșteră, hrănindu-se cu curmale și pâinea adusă de un corb și purtând veșmânt din frunze de palmier.
Întâlnirea cu Antonie și moartea
Ieronim povestește că Antonie cel Mare a primit o vedenie despre Pavel și a plecat să-l caute. Cei doi pustnici s-ar fi întâlnit, iar corbul ar fi adus atunci pâine întreagă, în loc de jumătate. După moartea lui Pavel, doi lei l-ar fi ajutat pe Antonie să-i sape mormântul. Aceste episoade aparțin genului hagiografic. Scrierea lui Ieronim, compusă probabil în jurul anilor 375–376, este principalul și practic singurul izvor narativ despre Pavel; prin urmare, vârsta de 113 ani și detaliile întâlnirii nu pot fi tratate ca date biografice verificate independent.
Izvorul și rolul în istoria monahismului
Viața lui Pavel a fost una dintre primele lucrări ale lui Ieronim și susține, printr-o construcție literară, prioritatea lui Pavel față de Antonie ca pustnic. Cercetarea modernă subliniază că lucrarea ne spune mult despre idealurile ascetice și autorul ei, dar puțin poate fi verificat despre viața istorică a lui Pavel. Mănăstirea Sfântului Pavel din deșertul de la Marea Roșie păstrează o tradiție de pelerinaj legată de peștera și moaștele atribuite lui. Pomenirea sa este la 15 ianuarie.