Întâlnirea cu episcopul Nonnos
Viața Pelaghiei povestește că ea trecea prin Antiohia Palestinei însoțită de slujitori și îmbrăcată în veșminte bogate, când episcopul Nonnos predica într-o biserică. În timp ce credincioșii și-au întors privirea, Nonnos s-a rugat pentru ea și a vorbit celorlalți episcopi despre grija pe care femeia o avea pentru frumusețea exterioară și despre neglijarea propriei vieți sufletești. A doua zi, Pelaghia a ascultat predica lui despre Judecata de Apoi, a cerut botezul și și-a mărturisit dorința de a-și schimba viața.
Averea dăruită și viața de ascet
După botez, Pelaghia și-a adus bijuteriile și bunurile la Nonnos, iar episcopul le-a împărțit săracilor. A plecat apoi la Ierusalim și s-a retras pe Muntele Măslinilor. Tradiția spune că a trăit într-o chilie sub numele monahal Pelaghie și în haine bărbătești, fapt care a făcut ca unii să o pomenească drept „monahul Pelaghie”. După moarte, povestește aceeași viață, identitatea ei a fost descoperită de cei veniți să o îngroape.
O cuvioasă, nu mucenița Pelaghia
Această Pelaghia este diferită de fecioara muceniță Pelaghia din Antiohia, pomenită tot la 8 octombrie în calendarele unor Biserici. Relatarea ei este hagiografică și nu trebuie confundată cu documente judiciare sau cu o biografie contemporană. Pomenirea românească din 8 octombrie o numește cuvioasă; galeria folosește imagini medievale care ilustrează tocmai episodul ei cu episcopul Nonnos.