Pelaghia în tradiția antiohiană
Sinaxarele o descriu pe Pelaghia ca provenind dintr-o familie importantă a Antiohiei Siriei, în vremea împăratului Numerian (282–284). Odată descoperită ca fiind creștină, ea s-ar fi confruntat cu primejdia violenței sexuale din partea soldaților trimiși s-o prindă. Relatarea o prezintă rugându-se să-și păstreze fecioria și apoi sărind pe fereastră, suferind răni fatale. Tradiția spune că avea cincisprezece ani.
Cuvântarea Sfântului Ioan Gură de Aur
Ioan Gură de Aur a rostit o cuvântare în cinstea Pelaghiei. OCA subliniază o nuanță importantă: el a sugerat că tânăra poate să fi încercat să fugă pe fereastră, asumându-și un risc extrem pentru a scăpa de agresori, nu că ar fi ales moartea ca scop în sine. Este o precizare importantă pentru felul în care citim o relatare despre violență și vulnerabilitate, fără a idealiza sinuciderea.
Pomenire și deosebirea de cuvioasa Pelaghia
Fecioara muceniță este pomenită la 8 octombrie în calendarul OCA și în sinaxarul grec. Este o persoană distinctă de Pelaghia cea pocăită, care a trăit în tradiția din vremea episcopului Nonnos și s-a retras la Ierusalim. În iconografie și unele calendare, cele două comemorări au fost uneori apropiate; de aceea profilul acesta se bazează pe relatarea despre fecioara muceniță și cuvântarea lui Ioan Gură de Aur.