Cartagina și arestarea
Perpetua, numită Vibia Perpetua în relatarea veche, era o tânără creștină din Cartagina, de familie înstărită. În jurul anului 203, ea și un grup de catehumeni au fost arestați în timpul persecuției împăratului Septimiu Sever. Între cei arestați se aflau Felicitas, Saturus, Revocatus, Saturninus și Secundulus. Un text latin timpuriu, cunoscut drept Pătimirea Perpetuei și a Felicității, este neobișnuit pentru că include pasaje la persoana întâi atribuite Perpetuei și lui Saturus, alături de o narațiune editorială.
Mărturia din închisoare și arena
Textul relatează presiunea exercitată de tatăl Perpetuei, care o ruga să renunțe la credință, precum și viziunile pe care ea și Saturus le-ar fi avut în detenție. Felicitas, însărcinată, a născut în închisoare înainte de execuție, pentru ca legea romană să nu amâne pedeapsa unei femei însărcinate. Grupul a fost dus în amfiteatru și atacat de animale, apoi condamnat la moarte cu sabia. OCA oferă versiunea sinaxarului; textul latin timpuriu rămâne principalul izvor pentru memoria lor, dar interpretarea și istoria compunerii lui sunt subiecte de studiu.
Moștenirea textului și cinstirea
Pătimirea lor a circulat în latină și a devenit unul dintre cele mai cunoscute texte despre martirii africani timpurii. Relatarea a fost citită în comunități creștine și a influențat memoria liturgică a celor două femei. Calendarul ortodox român le pomenește la 1 februarie; în alte calendare, sărbătoarea lor este la 7 martie. Imaginile din galerie sunt o gravură de Jacques Callot și un manuscris medieval al Pătimirii, adică mărturii despre felul în care au fost reprezentate și transmise ulterior.