O tânără catehumenă în Cartagina
Perpetua, numită Vibia Perpetua în Pătimirea care îi poartă numele, era o tânără de familie înstărită din Cartagina, în provincia romană Africa. Textul o prezintă ca mamă a unui copil mic și catehumenă, aflată în pregătirea pentru botez. A fost arestată împreună cu alți creștini în vremea împăratului Septimiu Sever. Datarea tradițională este anul 203, deși istoricii discută compoziția și transmiterea textului; detaliile biografice provin în principal din această Pătimire, nu din arhive independente.
Mărturia din detenție
Relatarea păstrează pasaje la persoana întâi atribuite Perpetuei. Ea descrie presiunea tatălui ei, care o ruga să renunțe la credință, și vise interpretate de comunitate ca întărire înaintea morții. Cercetătorii discută dacă aceste pasaje redau un jurnal redactat chiar de ea și cum au fost integrate într-o narațiune cu un editor anonim. Textul este valoros ca mărturie despre limbajul, relațiile familiale și speranțele martirilor creștini din Africa romană.
Arena și memoria ei
Perpetua a fost dusă în arenă împreună cu Felicitas, Saturus și ceilalți catehumeni. Pătimirea relatează că femeile au fost atacate de o fiară, apoi că Perpetua a fost ucisă cu sabia după ce și-a încurajat călăul. Scenele provin din izvorul hagiografic, nu dintr-un proces-verbal păstrat. Bisericile o pomenesc cu Felicitas și însoțitorii lor; calendarul ortodox român o așază la 1 februarie. Galeria conține reprezentări artistice și un manuscris ulterior, nu portrete din timpul vieții sale.