Viața ascetică Doxologia îl datează în secolele IV–V și spune că Petru a părăsit casa părintească la șapte ani. După ce a trecut prin Galatia și Palestina, s-a așezat lângă Antiohia, într-o chilie ridicată deasupra unui mormânt. Potrivit tradiției, primea vizitatori printr-o deschidere cu gratii și se hrănea la două zile cu pâine și apă.

Ucenici și vindecări Relatarea îl numește pe Daniel, un om eliberat de duhuri rele și devenit ucenic al pustnicului. OCA și Doxologia transmit vindecări și sfaturi duhovnicești asociate lui Petru. O mărturie importantă în viața sa este episcopul Teodoret al Cirului: acesta spune că Petru i-a vindecat mama de o afecțiune a ochiului. Minunile sunt prezentate ca tradiție bisericească, nu ca diagnostic verificabil modern.

Sfârșitul și cinstirea Sinaxarul românesc afirmă că a trăit 99 de ani în nevoință și a murit în 429. Este pomenit la 1 februarie. Nu am identificat o reprezentare medievală sigur individualizată; galeria folosește o miniatură cu un alt Petru ascet doar ca imagine de context, marcată clar ca atare, alături de calendarul lunii.