Scetis și viața în obște
Pimen s-a născut în Egipt, probabil în jurul anului 340, și a mers la Scetis împreună cu frații săi Anub și Paisie. Cei trei au devenit monahi. Viața lor este cunoscută în principal din colecția de apoftegme — scurte dialoguri și povestiri despre părinții pustiei — nu dintr-o biografie completă scrisă în timpul vieții sale.
Învățătura unui povățuitor
Patericul îi atribuie lui Pimen mai multe cuvinte decât oricărui alt părinte al pustiei. Îndemnurile lui sunt adesea răspunsuri la întrebări concrete: cum să stăpânești mânia, cum să te ferești de judecarea aproapelui sau cum să te porți cu cineva care a căzut. El nu oferă o regulă identică pentru fiecare, ci caută ceea ce ajută persoana să se întoarcă la Dumnezeu fără deznădejde. De aceea numele său, apropiat de grecescul „păstor”, a devenit o imagine potrivită pentru lucrarea sa de îndrumare.
O pildă despre milă și discernământ
OCA transmite povestea în care mama fraților vine să-i vadă la mănăstire, iar ei nu ies din chilii. Pimen o întreabă dacă dorește să-i vadă în viața aceasta sau în cea viitoare și o îndeamnă să rabde despărțirea vremelnică. Povestea poate părea aspră citită fără context; Patericul îl arată în alte locuri ca apărător al milei și al discernământului. Acestea sunt anecdote edificatoare ale tradiției monahale, nu note biografice verificabile independent.
Pomenire și moștenire
Calendarul românesc, OCA și calendarele ortodoxe rusești îl pomenesc la 27 august. Patericul a transmis cuvintele sale în tradiții grecești, copte, siriace și traduceri ulterioare, influențând formarea spirituală a monahilor și a creștinilor mireni.