O pomenire în cadrul unei cete de mucenici
Doxologia îl înscrie pe Sfântul Mucenic Pimen la 28 septembrie. Sinaxarul Mănăstirii Sihăstria Putnei și sinaxarul Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului îi pomenesc împreună cu Nicon, Neon și Eliodor (Heliodor), alături de alte fecioare și persoane tinere din Pisidia, în secolul al IV-lea, în timpul persecuțiilor lui Dioclețian.
Unele sinaxare românești leagă această pomenire de relatarea muceniciei Sfântului Marcu păstorul, a fraților Alexandru, Afiu și Zosima și a celor convertiți prin mărturia lor. OCA păstrează o variantă în care Nicon, Neon, Heliodor și alți tineri și femei mărturisesc după martiriul lui Marcu; în acel text nu îl numește pe Pimen. De aceea, profilul consemnează diferența dintre liste și nu afirmă că toate numele desemnează fără îndoială același grup istoric.
Ce se poate spune cu prudență
Sursele consultate oferă mai ales o pomenire colectivă și nu o viață individuală detaliată pentru Pimen. Ele îl situează în Pisidia și în contextul persecuției din vremea lui Dioclețian, dar nu stabilesc separat vârsta, familia sau împrejurările propriei sale morți. Miniatura din Menologionul lui Vasile al II-lea ilustrează grupul de mucenici din Pisidia pomenit în aceeași zi; nu identifică individual figura lui Pimen.