De la funcționar imperial la monah

Platon s-a născut la Constantinopol în jurul anului 735–740 într-o familie înstărită de funcționari imperiali. După moartea părinților, a administrat averea familiei, apoi a împărțit-o săracilor și a intrat în viața monahală la mănăstirea Symbola din Bithynia. Prosopografia Bizanțului de la King’s College London îl urmărește prin scrisorile lui Teodor Studitul, cronici și orăriul funebru compus de nepotul său.

Egumen la Sakkoudion și la Studion

Platon a devenit egumen la Sakkoudion, mănăstire pe care a întemeiat-o pe proprietatea familiei din Bithynia. Nepotul său Teodor a intrat în obște și a fost format de Platon; mai târziu i-a succedat ca egumen. După conflictele politice din timpul împăratului Constantin al VI-lea și amenințarea incursiunilor arabe, obștea s-a mutat la Constantinopol și a reînnoit Mănăstirea Studion. Platon a fost și el asociat conducerii acestei comunități.

Apărarea icoanelor, exilul și moartea

Platon a participat la al Doilea Sinod de la Niceea din 787, care a restabilit cinstirea icoanelor. În criza numită schisma adulterină, el s-a opus recăsătoririi împăratului Constantin al VI-lea și a fost închis, apoi exilat împreună cu alți monahi; sursele relatează că după schimbarea puterii a putut reveni. În a doua perioadă iconoclastă, sub Leon al V-lea, Platon și Teodor au refuzat să accepte interzicerea icoanelor și au fost închiși. Platon a murit la Mănăstirea Studion la 4 aprilie 814, la circa 79 de ani.

Surse și cinstire

Cea mai importantă narațiune timpurie este orarea funebră rostită de Teodor Studitul, nepotul și ucenicul lui Platon; aceasta îl laudă ca monah și model de viață, deci trebuie citită și ca text encomiastic. Prosopografia PBE confruntă acest text cu scrisorile lui Teodor și cu izvoarele istorice. Calendarul românesc îl pomenește pe 4 aprilie; în unele tradiții slave pomenirea sa este la 5 aprilie. Galeria cuprinde reprezentări iconografice târzii și o fotografie a locului monahal, nu portrete contemporane.