Porfirie a mărturisit împreună cu Onisifor și a murit în timpul persecuției lui Dioclețian; credincioșii au păstrat și au îngropat rămășițele celor doi.
Icoana-calendar îi identifică explicit, în registrul pentru 9 noiembrie, pe Onisifor, Porfirie și Matrona; este reprezentare liturgică de epocă, nu portret contemporan.Iconar rus anonim, secolul al XVII-lea; Muzeul de Artă Creștină, Wikimedia CommonsSursa imaginiiDomeniu public (Public Domain Mark 1.0)Hartă a Efesului tipărită în 1888; imagine geografică de orientare pentru locul asociat mucenicilor Onisifor și Porfirie.Cartografi Meyers Konversations-Lexikon; Wikimedia CommonsSursa imaginiiDomeniu public (Public Domain Mark 1.0)
Mucenic împreună cu Onisifor
Porfirie este cinstit de Biserică alături de Onisifor, cu care a pătimit la Efes. Sinaxarul ortodox relatează că, în vremea persecuției lui Dioclețian, cei doi au fost bătuți, arși și legați de cai sălbatici, care i-au târât peste pietre. Credincioșii au strâns rămășițele lor și le-au înmormântat cu respect.
Limitele relatării păstrate
Sursele bisericești îi prezintă ca pereche de mucenici și nu dau detalii biografice distincte pentru Porfirie. Nu se poate stabili din această relatare dacă numele desemnează persoane din aceeași comunitate locală cu alți mucenici cu nume asemănătoare. Galeria folosește o icoană-calendar și o hartă istorică a Efesului, fără a le prezenta ca dovezi arheologice ale martiriului.
Pomenirea
Porfirie este pomenit la 9 noiembrie împreună cu Onisifor. Troparul zilei îi numește pereche de mucenici care au răbdat cu tărie; accentul liturgic cade pe mărturia lor comună.