Sfinții Mucenici Porfiriu și Bapto

Porfiriu și Bapto sunt numiți în viața Sfântului Haralambie ca doi slujitori care, potrivit sinaxarului, s-au convertit și au murit pentru credință.

Icoană grecească a Sfântului Haralambie, secolul al XVII-lea — Icoană a lui Haralambie, sfântul în jurul căruia tradiția îi grupează pe Porfiriu, Bapto și cele trei femei; nu îi portretizează separat pe însoțitori. Școala greacă centrală, începutul secolului al XVII-lea Sursa imaginii Domeniu public (PD-Art)

Hartă istorică a Magneziei din Grecia — Hartă de context decupată din atlasul istoric al lui William R. Shepherd; sursa hagiografică așază Haralambie în Magnezia din Tesalia. William R. Shepherd, Historical Atlas; decupare găzduită la Wikimedia Commons Sursa imaginii Domeniu public

Convertirea în timpul pătimirii lui Haralambie

Porfiriu (Porphyrius) și Bapto (Baptus) apar în viața Sfântului Haralambie ca doi slujitori însărcinați să-l tortureze. Relatarea românească spune că, văzând statornicia episcopului, ei au mărturisit credința creștină și au fost uciși. Calendarul OCA îi pomenește împreună cu Haralambie la 10 februarie.

Ce păstrează și ce nu păstrează sursele

Sinaxarul oferă numele și rolul lor în povestirea despre Haralambie, dar nu păstrează biografii independente despre originea, vârsta ori viața lor înainte de convertire. Moartea lor este transmisă ca parte a unei relatări hagiografice despre mărturisirea lui Haralambie, nu prin acte judiciare contemporane cunoscute. Doxologia scrie numele Bapto, iar OCA folosește Baptus; sunt forme românească și greacă/latină ale numelui din aceeași tradiție.

Cinstire și imagini

Ei sunt pomeniți în legătură cu episcopul mucenic. Icoana din galerie îl reprezintă pe Haralambie și este inclusă ca imagine a contextului lor comun, nu ca portret al celor doi convertiți.