Prisca, numită Priscila în Faptele Apostolilor, a fost misionară, învățătoare și colaboratoare apropiată a Apostolului Pavel.
Gravură de Jan Sadeler după Jodocus Winghe, realizată în jurul anilor 1580–1600.Jan Sadeler după Jodocus Winghe; Wellcome CollectionSursa imaginiiCC BY 4.0Imagine contextuală pentru perechea apostolică; scena îl identifică pe Acvila.Frescă bizantină, cca 1318Sursa imaginiiDomeniu public (PD-Art)
Prisca și Acvila în comunitățile apostolice
Priscila, numită Prisca în unele epistole, este cunoscută împreună cu soțul ei Acvila. După mutarea lor din Roma la Corint, Pavel a locuit și a lucrat cu ei, apoi călătoria i-a dus la Efes. Noul Testament o menționează de mai multe ori înaintea soțului ei; motivul ordinii numelor nu este explicat în izvoare, astfel că nu trebuie transformat într-o concluzie sigură despre rang sau rol.
Învățătoare și gazdă a Bisericii
În Efes, Priscila și Acvila l-au primit pe Apolo și i-au explicat mai deplin învățătura creștină. Pavel îi salută în Romani și amintește că și-au primejduit viața pentru el, iar comunitatea se aduna în casa lor. Pasajele biblice sunt principala mărturie despre activitatea ei; sursele nu ne transmit o narațiune independentă despre originea, moartea ori familia sa.
Pomenire și iconografie
Biserica Ortodoxă Română o pomenește la 13 februarie împreună cu Acvila. Tradiția o numește apostoliță și colaboratoare a lui Pavel. Galeria prezintă scene artistice cu familia și comunitatea apostolică, nu portrete istorice ale Priscilei.