Iona în Scriptură
Iona, fiul lui Amittai, apare în Cartea lui Iona și este menționat și în IV Regi 14, 25. Narațiunea biblică îl prezintă primit de Dumnezeu cu porunca de a merge la Ninive și de a avertiza cetatea. Iona fuge spre Tarsis, dar furtuna de pe mare și șederea de trei zile în pântecele unei viețuitoare marine îl readuc la misiunea sa. După predica lui, ninivitenii se pocăiesc, iar Dumnezeu cruță cetatea.
Prorocul și mila față de Ninive
Ultimul capitol al cărții arată că Iona este nemulțumit de iertarea Ninivei. Dialogul său cu Dumnezeu, în jurul plantei care îi oferă umbră, pune în lumină tema centrală a cărții: compasiunea lui Dumnezeu se întinde și asupra celor pe care prorocul îi considera nevrednici. Cartea nu este doar o poveste despre pește, ci o reflecție despre chemare, pocăință și limitele judecății omenești.
Tradiția creștină și „semnul lui Iona”
Evangheliile după Matei și Luca amintesc semnul lui Iona în legătură cu moartea și Învierea lui Hristos. Tradiția creștină a văzut în cele trei zile ale prorocului în adânc o prefigurare a celor trei zile ale lui Hristos în mormânt. Sinaxarul Doxologiei adaugă o tradiție care îl identifică pe Iona cu fiul văduvei din Sarepta înviat de Ilie; această identificare nu este relatată explicit de Cartea lui Iona și trebuie deosebită de textul biblic.
Pomenire și reprezentări
Calendarul românesc îl pomenește pe Iona la 21 septembrie. Galeria alătură o icoană ortodoxă din iconostasul mănăstirii Kizhi și fresca lui Michelangelo din Capela Sixtină. Ele ilustrează tradiții vizuale diferite ale aceluiași proroc, nu documente despre viața sa istorică.