De la viața publică la asceză Theodoret al Cirului, episcop și istoric bisericesc din secolul al V-lea, îl descrie pe Publie ca provenind din ordinul curial al cetății Zeugma, de pe Eufrat. Potrivit relatării sale, Publie a părăsit orașul, și-a împărțit moștenirea și a ridicat o chilie pe un loc înalt din apropiere. Sinaxarul românesc spune că s-a retras în munți și a trăit într-o peșteră. Aceste detalii provin din tradiția monahală transmisă de Theodoret, nu din documente administrative păstrate.

Două mănăstiri și o comunitate bilingvă Pe măsură ce i s-au alăturat ucenici, Publie a organizat două așezăminte: unul pentru vorbitorii de greacă și altul pentru sirieni. Theodoret explică această separare prin limbile diferite ale monahilor; cele două grupuri se adunau împreună pentru rugăciune și cântare, alternând limbile. Publie le vizita noaptea, potrivit aceleiași relatări, îndemnându-i să păstreze privegherea și rugăciunea. OCA spune că a îndrumat comunitatea mai bine de patruzeci de ani și că a fost ridicat la rangul de arhimandrit fără să-și schimbe viața ascetică.

Ucenici și cinstire Tradiția consemnează că Publie a trecut la Domnul în jurul anului 380. OCA îi amintește între ucenicii săi cunoscuți pe Teotecn, Teodot, Grigorie și Aftonie. Calendarul ortodox românesc îl pomenește la 25 ianuarie. Galeria conține o miniatură de calendar și imagini de context ale regiunii Zeugma și Eufratului; acestea nu sunt portrete ale cuviosului.