O prințesă în centrul puterii imperiale

Pulheria s-a născut în 399, fiica împăratului Arcadius și sora mai mare a lui Teodosie al II-lea. În 414 a primit titlul de Augusta și a devenit o figură majoră la curtea din Constantinopol, unde a contribuit la educația și guvernarea fratelui ei în anii tinereții acestuia. Istoriografia modernă avertizează că portretul ei depinde mult de sursele păstrate, iar istoricii antici nu o descriu la fel; de aceea, afirmațiile despre măsura exactă a influenței sale trebuie făcute cu prudență.

Credință, viață ascetică și patronaj

Sursele bisericești o prezintă ca pe o femeie de rugăciune, care a făgăduit fecioria și a sprijinit construirea de biserici și mănăstiri, inclusiv la Vlaherne. A fost uneori îndepărtată de la curte și s-a retras, apoi a revenit în viața publică. Tradiția ortodoxă îi atribuie un rol în susținerea Sinodului de la Efes din 431 și a Sinodului de la Calcedon din 451; studiile istorice confirmă că a fost o figură publică influentă, dar nu susțin fără nuanță toate relatările hagiografice despre controlul ei asupra deciziilor imperiale.

Căsătoria cu Marcian și ultimii ani

După moartea lui Teodosie al II-lea, Pulheria s-a căsătorit în 450 cu Marcian, noul împărat. Sinaxarul spune că au păstrat o viață de curăție, în acord cu făgăduința ei. A murit la Constantinopol în iulie 453 și, potrivit tradiției, și-a împărțit averea săracilor și Bisericii. Ziua ei de pomenire este 10 septembrie.

Reprezentări artistice

Pulheria nu are portret fotografic sau reprezentare contemporană sigur identificată. Gravura, desenul după frescă și pictura din galerie sunt interpretări artistice realizate la multe secole după viața ei.