Diacon palestinian al Bisericii din Cezareea, Roman se afla în Antiohia când a încurajat creștinii să apere biserica și să nu jertfească idolilor; sursele vechi leagă martiriul său de persecuția lui Dioclețian.
Miniatură bizantină din Menologhionul lui Vasile al II-lea, circa 985, care îl identifică pe Roman diaconul din Cezareea.Miniaturiști bizantini anonimi; Biblioteca Apostolică Vaticană / Wikimedia CommonsSursa imaginiiDomeniu public (PD-Art)Francisco de Zurbarán, pictură din 1638; îl arată pe Roman împreună cu Barulas, copilul din tradiția pătimirii lui. Imaginea este contextuală, deoarece Barulas nu apare în lista principală a calendarului proiectului pentru această zi.Francisco de Zurbarán; Art Institute of Chicago / Wikimedia CommonsSursa imaginiiDomeniu public
Diaconul din Cezareea ajuns la Antiohia
Roman era originar din Palestina și slujea ca diacon în Cezareea. În vremea persecuției, se afla la Antiohia, unde dregătorul Asclipiad plănuia să dărâme biserica creștinilor. Potrivit lui Eusebiu, Roman i-a îndemnat pe credincioși să rămână statornici și a mustrat public cultul idolilor.
Tortura și moartea
Pentru mărturisirea sa, Roman a fost bătut, suspendat și torturat. Relatările bisericești spun că i s-a tăiat limba, dar că a continuat să mărturisească; în cele din urmă, a fost sugrumat în temniță. Eusebiu menționează cazul în Istoria Bisericească și în Istoria martirilor din Palestina. Tradiția despre copilul Barulas, martirizat după ce l-a mărturisit pe Hristos în timpul procesului, apare în unele versiuni hagiografice; calendarul proiectului nu îl enumeră separat la această dată.
Cinstire și imagini
Biserica îl pomenește la 18 noiembrie. Miniatura din Menologhionul lui Vasile al II-lea îl identifică pe Roman diaconul. Pictura lui Zurbarán îl reprezintă împreună cu Barulas și este păstrată aici ca imagine contextuală a tradiției despre martiriu.