Sfântul Cuvios Romil de la Ravanica

Romil, monah născut la Vidin, a fost ucenic al Sfântului Grigorie Sinaitul și unul dintre nevoitorii care au dus tradiția isihastă din Balcani spre Serbia. Viața lui a fost scrisă de ucenicul Grigorie; Romil s-a așezat lângă Mănăstirea Ravanica și a murit în jurul anului 1376.

Mănăstirea Ravanica din Serbia, unde Romil s-a așezat împreună cu ucenicii săi și unde se păstrează mormântul venerat al cuviosului. Petar Milošević, Wikimedia Commons. Sursa imaginii Creative Commons Atribuire - Distribuire în condiții identice 3.0

Vedere panoramică a Mănăstirii Ravanica, centrul monahal sârb legat de ultimii ani ai Sfântului Romil. Autorul indicat pe pagina Wikimedia Commons, Wikimedia Commons. Sursa imaginii Creative Commons Atribuire 3.0

De la Vidin la școala isihastă

Romil s-a născut la Vidin, în Bulgaria medievală, și a primit la botez numele Roman. Viața sa, redactată în limba greacă de ucenicul Grigorie în anii 1380, spune că a intrat în monahism la Tărnovo și apoi a căutat îndrumarea lui Grigorie Sinaitul, unul dintre marii dascăli ai isihasmului balcanic. Textul ucenicului este o sursă apropiată de viața lui, deși rămâne o biografie hagiografică și transmite și episoade minunate.

Athosul și ucenicii

După anii petrecuți în Paroria și în alte locuri, Romil a ajuns la Muntele Athos, unde a adunat ucenici și a devenit cunoscut ca povățuitor. Mișcările sale reflectă nesiguranța politică din Balcani în secolul al XIV-lea și legăturile monahale dintre Bulgaria, Bizanț și Serbia. Studiile moderne despre Romil folosesc viața scrisă de Grigorie pentru a urmări aceste itinerarii și transmiterea practicilor isihaste.

Așezarea la Ravanica și moartea

În ultimii ani, Romil și un grup de ucenici au mers în Serbia, unde prințul Lazăr le-a oferit un loc lângă Mănăstirea Ravanica. Aici s-a format o comunitate monahală legată de reînnoirea spirituală sârbească. Romil a murit în jurul anului 1376, iar mormântul său se află în biserica mănăstirii. Diferite calendare îi dau date de pomenire distincte; în România este pomenit la 18 septembrie, iar tradiția sârbă îl comemorează și în altă zi.

Memoria și imaginile

În Serbia este numit Romil Ravanicki, după locul ultimilor ani și al mormântului său. Cercetătorii îl consideră important pentru transmiterea isihasmului și pentru legătura dintre obștile athonite și mănăstirile sârbe. Galeria arată două vederi contemporane ale Ravanicai; ele sunt imagini ale lăcașului legat de sfânt, nu fotografii ale mormântului medieval și nici scene din viața lui.