Schimbarea la Față a Domnului

Praznicul din 6 august amintește arătarea slavei lui Hristos înaintea ucenicilor Petru, Iacov și Ioan pe muntele Tabor.

Icoană rusească din secolul al XV-lea a Schimbării la Față — Icoană din secolul al XV-lea; Commons o marchează domeniu public potrivit statutului operei în Rusia. Autor necunoscut; Wikimedia Commons Sursa imaginii Domeniu public (marcajul Commons)

Mănăstirea Schimbării la Față de pe Muntele Tabor — Fotografie contemporană a mănăstirii de pe Tabor, locul identificat prin tradiție cu muntele evanghelic. someone10x; Wikimedia Commons Sursa imaginii CC BY 2.0

Relatarea evanghelică

Evangheliile sinoptice povestesc că Iisus i-a luat pe Petru, Iacov și Ioan pe un munte înalt și S-a schimbat la față înaintea lor: chipul I s-a luminat, iar Moise și Ilie au apărut vorbind cu El. Un nor luminos i-a umbrit, iar glasul Tatălui a spus: „Acesta este Fiul Meu cel iubit; pe Acesta să-L ascultați” (Matei 17:1–9; Marcu 9:2–8; Luca 9:28–36). Evangheliile nu numesc explicit muntele; identificarea lui cu Taborul aparține tradiției creștine timpurii.

Sensul teologic și locul în calendar

În tradiția ortodoxă, praznicul arată dumnezeirea lui Hristos și pregătește ucenicii pentru Patimi, iar prezența lui Moise și Ilie este citită ca întâlnire a Legii și Proorocilor cu Hristos. Sărbătoarea are dată fixă, 6 august, și este unul dintre praznicele împărătești. În anul 2026 cade în Postul Adormirii; rânduiala liturgică prevede dezlegare la pește, vin și untdelemn.

Istoria sărbătorii și cinstirea Taborului

Pomenirea Schimbării la Față este atestată în calendarul liturgic al Ierusalimului din secolul al VII-lea și apare în sinaxare constantinopolitane în secolul al VIII-lea, potrivit documentării Doxologia. Bisericile de pe Tabor păstrează memoria locului tradițional al evenimentului. Galeria include două icoane istorice ale praznicului și o fotografie contemporană a ansamblului de pe Tabor; imaginile nu sunt documente ale evenimentului evanghelic.