Viața și mărturisirea lui Sebastian

Tradiția îl prezintă pe Sebastian ca ofițer de rang înalt, originar din Mediolanum și aflat în serviciul împăraților Dioclețian și Maximian. În loc să-și folosească funcția pentru a persecuta creștinii, ar fi ajutat prizonieri și i-ar fi încurajat pe cei care ezitau în fața chinurilor. Aceste detalii provin din pasiuni hagiografice redactate la mult timp după persecuțiile de la sfârșitul secolului al III-lea.

Pătimirea și izvoarele

Relatarea cunoscută spune că Sebastian a fost legat de un stâlp și împușcat cu săgeți, dar a supraviețuit primei execuții și a revenit să-l mustre pe împărat. A fost apoi bătut până la moarte, iar trupul i-a fost aruncat în canalul Cloaca Maxima. Mormântul său de pe Via Appia a devenit loc de cinstire. Istoricii tratează episodul săgeților ca element central al tradiției, nu ca fapt confirmat de documente contemporane.

Pomenire și cinstire

Biserica Ortodoxă îl pomenește la 18 decembrie; tomosul românesc îl include și în soborul militar din 26 octombrie 2026. Fișa colectivă a acelei zile reunește sfinți militari din diferite secole, fără a schimba data individuală obișnuită a pomenirii sale.