Numele și anii vieții Sfântul Serafim s-a născut la Kursk cu numele Prohor Moșnin, într-o familie de negustori. Sursele nu dau toate aceeași dată: OCA și American Carpatho-Russian Orthodox Diocese indică 1754, în timp ce Greek Orthodox Archdiocese of America și o pagină de sinteză a OCA indică 1759. De aceea, anul nașterii rămâne disputat în sursele consultate; moartea sa în 1833 și pomenirea din 2 ianuarie sunt consemnate consecvent.

Viața monahală și retragerea A intrat în mănăstirea Sarov ca tânăr și a primit numele monahal Serafim la tunderea în monahism. A fost hirotonit diacon și apoi preot. După o perioadă de slujire în mănăstire, a trăit în singurătate într-o colibă din pădure, în rugăciune, post și muncă. O relatare cunoscută din viața sa spune că tâlharii l-au bătut grav; după ce și-a revenit, el i-a iertat și s-a rugat să nu fie pedepsiți aspru.

Povățuitor și legătura cu Diveevo În 1810, din ascultare față de conducerea mănăstirii, s-a întors în obște și a continuat o perioadă de retragere și tăcere. Din 1825 a început să primească vizitatori, oferindu-le îndrumare și mângâiere. Pelerinii veneau din toate stările sociale. A sprijinit comunitatea monahală de la Diveevo, care a rămas strâns legată de memoria sa. Învățătura sa despre dobândirea Duhului Sfânt este transmisă mai ales prin convorbirea cu ucenicul Nicolae Motovilov.

Serafim a trecut la Domnul în 1833. Biserica Rusă l-a proslăvit în 1903, iar moaștele sale, ascunse în perioada sovietică, au fost regăsite în 1991. Calendarul românesc îl pomenește la 2 ianuarie și la 19 iulie, la aflarea moaștelor.