Vasili Muraviev: familie și muncă Serafim s-a născut ca Vasili Muraviev într-o familie de țărani din gubernia Iaroslavl. Anul nașterii diferă în sursele bisericești consultate: OCA indică 1865, iar alte biografii dau 1866. A rămas orfan de tată la zece ani și a plecat la Sankt Petersburg, unde a lucrat într-un magazin. Deși își dorea viața monahală, un bătrân de la Lavra Alexandru Nevski l-a îndemnat să rămână în lume, să se căsătorească și să-și crească familia. Vasili s-a căsătorit cu Olga, a întemeiat o afacere de blănuri și a prosperat ca negustor.

Calea monahală și slujirea la Lavră După ce fiul lor s-a făcut monah și soția sa a intrat în viața monahală, Vasili a intrat și el în obștea Lavrei Alexandru Nevski. A primit tunderea în monahism cu numele Barnaba și a fost hirotonit; mai târziu a primit schima mare și numele Serafim. La Lavră a îndeplinit ascultarea de duhovnic, iar credincioși și clerici veneau să-i ceară sfat. Relatările despre darul înainte-vederii și vindecări aparțin mărturiilor hagiografice, nu unei biografii documentare independente.

Persecuția și retragerea la Virița În anii represiunii sovietice, Serafim a fost arestat de mai multe ori și trimis în detenție și lagăre, potrivit biografiilor Doxologia și OCA. Sănătatea i-a fost grav afectată. În 1933 s-a stabilit la Virița, unde a continuat să primească oameni pentru rugăciune și îndrumare, în măsura în care starea îi permitea. În timpul războiului a slujit mai rar, într-o capelă închinată Sfântului Serafim de Sarov.

Moartea și cinstirea Serafim a murit la Virița în 1949 și a fost înmormântat lângă biserica Icoanei Kazan a Maicii Domnului. OCA notează 21 martie pe calendarul iulian, echivalentă cu 3 aprilie în calendarul civil de atunci. Biserica Rusă l-a proslăvit în rândul sfinților în 2000. Biserica și capela din galeria de imagini sunt locuri legate de memoria sa; fotografiile nu sunt portrete din timpul vieții. Calendarul ortodox românesc îl pomenește pe 21 martie.