Bartolomeu din Rostov și chemarea monahală
Serghie s-a născut cu numele Bartolomeu, în 1314, în familia lui Chiril și a Mariei, în apropiere de Rostov. După mutarea familiei la Radonej, a dorit viața monahală și, potrivit biografiei bisericești, s-a retras împreună cu fratele său Ștefan într-o zonă împădurită. Ștefan a plecat curând, iar Bartolomeu a rămas singur, a construit o mică biserică închinată Sfintei Treimi și a primit tunderea monahală cu numele Serghie în 1337.
Obștea Sfintei Treimi și lucrarea sa
Alți monahi au venit treptat să i se alăture. Așezarea a devenit o obște cenobitică, iar Serghie a fost ales egumen. Mănăstirea de la începuturile sale este nucleul Lavrei Sfintei Treimi și a Sfântului Serghie din Sergiev Posad. Modelul său de viață monahală a inspirat noi așezări în nordul Rusiei. Serghie a refuzat inițial rangurile bisericești mai înalte și a rămas cunoscut în tradiția ortodoxă pentru simplitate, muncă și conducerea obștii.
Serghie și istoria Rusiei medievale
Tradițiile bisericești îl prezintă drept sfătuitor al cneazului Dmitri Donskoi înaintea confruntării de la Kulikovo din 1380. Episodul este important în memoria religioasă și națională rusă, dar detaliile provin din relatări hagiografice scrise după evenimente. Este mai prudent să spunem că Serghie a fost asociat de tradiția ulterioară cu consolidarea politică a principatelor ruse, nu să atribuim lui singur schimbările istorice ale perioadei.
Moartea, scrierile despre el și cinstirea
A murit la 25 septembrie 1392, potrivit calendarului iulian folosit în sursele sale bisericești. Principala sursă narativă este viața scrisă de ucenicul său Epifanie cel Înțelept la începutul secolului al XV-lea; textul oferă informații despre mediul monahal, dar include și minuni și motive teologice specifice unei vieți de sfânt. Biserica îl cinstește ca făcător de minuni, iar mormântul și moaștele sale se află la Lavra Sfintei Treimi. Icoanele din galerie sunt reprezentări devoționale, nu portrete din timpul vieții.