O monahie din Paflagonia
Antuza (Anthousa) este pomenită la 27 iulie ca mărturisitoare și stareță. OCA o plasează în secolul al VIII-lea, la Mantineon, în Paflagonia, și îi numește părinții Strategios și Phevronia. Potrivit sinaxarului, ea a ales viața monahală, și-a folosit averea pentru biserică și pentru săraci, apoi a primit tunderea de la episcopul Sisinios. Aceste informații sunt transmise de tradiția hagiografică, nu de documente administrative contemporane.
Obștea și mănăstirile
Viața spune că Antuza a ajuns stareță a unei obști de aproximativ nouăzeci de monahii. I se atribuie întemeierea unei biserici închinată Sfintei Ana și a unei mănăstiri de maici cu hramul Sfinților Apostoli. A condus comunitatea prin rugăciune și rânduială monahală; detaliile concrete despre organizarea așezămintelor sunt puține, iar numărul obștii trebuie înțeles ca informație a sinaxarului.
Mărturisirea icoanelor
În timpul împăratului iconoclast Constantin al V-lea (741–775), tradiția o arată refuzând să renunțe la cinstirea icoanelor. Pentru aceasta ar fi fost arestată, chinuită și exilată, apoi i s-ar fi îngăduit să se întoarcă la mănăstire. Sinaxarul relatează și o profeție despre nașterea unor copii gemeni în familia imperială; acest episod este parte a povestirii religioase și nu poate funcționa ca reper istoric independent.
Data morții și memoria liturgică
Anul morții este nesigur: sursele și calendarele moderne indică date diferite, între 759 și 794, iar unele tradiții dau 775. De aceea, data de 27 iulie este mai sigură ca zi de pomenire decât un an exact al morții. OCA și calendarul românesc o cinstesc la această dată. Galeria oferă o imagine de menaion și o reprezentare calendaristică de context; nu am identificat în Commons o icoană atribuită sigur Antuzei.