De la Darmstadt la credința ortodoxă
Elisabeta s-a născut în 1864, fiica Marelui Duce Ludwig al IV-lea de Hessen și a prințesei Alice, fiica reginei Victoria. În 1884 s-a căsătorit cu Marele Duce Serghei Alexandrovici și s-a mutat în Rusia. A studiat îndelung Ortodoxia și a intrat liber în Biserica Ortodoxă în 1891, luând numele Elisabeta Feodorovna. Sora ei mai mică, Alexandra, avea să devină împărăteasă a Rusiei.
Văduvia, mănăstirea și slujirea celor nevoiași
După asasinarea soțului ei de către revoluționarul Ivan Kaliayev în 1905, Elisabeta l-a vizitat pe ucigaș în închisoare și i-a cerut țarului să-i cruțe viața, gest care arată accentul ei asupra iertării. În 1909 și-a vândut bijuteriile și a întemeiat la Moscova obștea Marfo-Mariinski, unde a devenit stareță. Comunitatea combina rugăciunea și viața monahală cu asistență medicală și socială pentru săraci, bolnavi și răniți. În timpul Primului Război Mondial a organizat ajutor pentru militari și civili.
Alapaevsk și cinstirea ca nouă muceniță
După Revoluția din 1917, Elisabeta a rămas în Rusia deși i s-a oferit ocazia să plece. În noaptea de 18 iulie 1918 a fost ucisă la Alapaevsk împreună cu sora Varvara și alți membri ai familiei Romanov. Relatările bisericești spun că prizonierii au fost aruncați într-o mină; documentele și mărturiile despre execuție au fost strânse ulterior. Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Granițelor a canonizat-o în 1981, iar Biserica Rusă în 1992; moaștele sale se află la Biserica Sfânta Maria Magdalena din Ghetsimani, Ierusalim.
Galeria
Fotografiile documentează perioade diferite ale vieții Elisabetei, iar imaginile de la Ierusalim arată locul cinstirii moaștelor.