O familie de episcopi și o soră monahie
Florentina s-a născut în Hispania vizigotă, probabil la mijlocul secolului al VI-lea, într-o familie creștină care a dat mai mulți ierarhi: Leandru și Isidor au fost arhiepiscopi ai Sevillei, iar Fulgentie a fost episcop. După moartea părinților, Leandru a avut un rol important în formarea surorii sale. Datele despre nașterea și moartea Florentinei sunt aproximative; sursele o plasează în viața monahală înainte de anul 600.
Viața consacrată și regula lui Leandru
Florentina și-a închinat viața lui Dumnezeu și a adunat în jurul ei femei care doreau să trăiască în feciorie consacrată și rugăciune. Tradiția o leagă de o comunitate monahală din apropierea orașului Écija (Astigi), unde fratele ei Fulgentie era episcop, deși localizarea exactă a mănăstirii nu este pe deplin sigură. Leandru i-a dedicat „Regula pentru fecioare” (De institutione virginum), un text pastoral care îndeamnă la cumpătare, citirea și meditarea Scripturii, iubire egală între surori și statornicie în viața consacrată.
Legătura cu Isidor și moștenirea scrisă
Isidor al Sevillei i-a dedicat Florentinei tratatul „Despre credința catolică împotriva iudeilor”, scris la cererea ei, potrivit tradiției. Aceste legături literare o arată nu doar ca rudă a unor episcopi cunoscuți, ci ca interlocutoare implicată în viața intelectuală și spirituală a Bisericii hispanice. Nu ni s-a păstrat o scriere proprie a Florentinei și nici o biografie contemporană independentă; cunoașterea ei se sprijină în principal pe textele fraților și pe tradițiile ulterioare.
Pomenirea și reprezentarea
Florentina este pomenită la 20 iunie în calendarul românesc din 2026 și în martirologiul roman. Ea este legată de Cartagena din Hispania, orașul spaniol, nu de Cartagina antică din Tunisia; numele românesc „din Cartagina” reflectă forma tradițională a numelui Cartagena. Galeria prezintă sculpturi baroce și moderne care mărturisesc cinstirea ei locală, la multe secole după viața sfintei; ele nu sunt portrete istorice.