Elena, mama lui Constantin
Flavia Iulia Elena (circa 248/249–înainte de 330) a fost mama împăratului Constantin și a primit titlul de Augusta. Istoricii o cunosc mai ales prin monede, inscripții și mărturii literare din vremea fiului ei. În jurul anului 326 a călătorit în Orient și a sprijinit lucrări și fundații creștine la locurile asociate vieții lui Iisus. Eusebiu al Cezareei descrie călătoria ei și bisericile ridicate la Betleem și pe Muntele Măslinilor, fără să o lege de descoperirea Crucii.
Aflarea Crucii în tradiția bisericească
Sinaxarul ortodox povestește că Elena a cerut să fie cercetat locul Golgotei, unde au fost găsite trei cruci, inscripția lui Pilat și cuiele răstignirii. Episcopul Macarie ar fi recunoscut Crucea lui Hristos prin vindecarea unui mort atins de aceasta. Tradiția o pomenește pe Elena pentru aflarea lemnului Crucii și pentru cinstirea locurilor sfinte. În istoriografie trebuie precizat că Eusebiu, cea mai apropiată mărturie despre călătoria și construcțiile ei, nu spune că Elena a găsit Crucea; asocierea ei cu descoperirea apare în izvoare creștine ulterioare, spre sfârșitul secolului al IV-lea. Astfel, pagina redă tradiția liturgică și distinge de ea ceea ce izvoarele timpurii atestă direct.
Cinstirea și pomenirea
Biserica o cinstește pe Elena drept Sfântă Împărăteasă și întocmai cu Apostolii, alături de fiul său Constantin. În calendarul proiectului, 6 martie este ziua Aflării Sfintei Cruci și a cuielor prin Elena. Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim este legată de programul de construcții constantinian; capela numită astăzi a Sfintei Elena este o amenajare medievală, nu o construcție rămasă intactă din vremea împărătesei. Imaginile din galerie sunt o miniatură carolingiană și o gravură din secolul al XVII-lea: ele documentează felul în care povestea a fost reprezentată, nu sunt imagini contemporane Elenei.