Două zile de pomenire
Sfânta Eufimia este pomenită la 11 iulie pentru minunea legată de Sinodul IV Ecumenic și la 16 septembrie pentru mucenicia ei. Această deosebire este importantă: ziua de iulie nu comemorează execuția, ci relatarea despre mărturisirea credinței la Calcedon, unde se aflau moaștele sale.
Mucenicia la Calcedon
Tradiția bisericească o prezintă ca fecioară creștină din Calcedon, care a refuzat să aducă jertfă zeilor în timpul persecuției lui Dioclețian, la începutul secolului al IV-lea. După chinuri, ar fi murit în arenă, iar creștinii i-au îngropat trupul lângă cetate. Relatarea amplă a vieții sale aparține literaturii hagiografice; detaliile nu au toate confirmare din documente contemporane.
Relatarea despre Sinodul din 451
Potrivit tradiției sinaxariale, la Sinodul de la Calcedon din 451, episcopii au așezat într-un raclă cu moaștele Eufimiei două mărturisiri de credință, apoi au revenit după câteva zile de rugăciune. Textul ortodox ar fi fost găsit în mâna sfintei, iar celălalt la picioarele ei. Relatarea a devenit o mărturie liturgică despre confirmarea învățăturii Sinodului privind cele două firi ale lui Hristos, unite într-o singură Persoană.
Actele Sinodului păstrează dezbaterile hristologice și hotărârile episcopilor; episodul minunii este transmis de tradiția bisericească și de sinaxare, nu este descris ca proces-verbal în actele sinodale păstrate. Profilul distinge între faptul istoric al sinodului și interpretarea liturgică a minunii.
Cinstire și imagini
Eufimia este cinstită ca mare muceniță și mărturisitoare a credinței. În Calcedon se afla biserica și mormântul asociate cu ea; după schimbările politice din regiune, tradiția consemnează mutarea moaștelor la Constantinopol. Galeria arată icoane, artă care o înfățișează și biserica Sfânta Eufimia din Kadıköy, cu mențiunea că lăcașul fotografiat este un loc modern de cinstire, nu clădirea sinodului din 451.