Sfânta Mare Muceniță Marina a Antiohiei Pisidiei

Marina, fecioară creștină din Pisidia, este cinstită pentru mărturisirea și martiriul ei; tradiția răsăriteană o numește Marina, iar cea apuseană adesea Margareta.

Icoană grecească a Sfintei Marina a Antiohiei. Autor necunoscut; pagina Commons indică sursa și statutul operei. Sursa imaginii Domeniu public.

Icoană cretană a Sfintei Marina păstrată la Mănăstirea Sfânta Marina din Andros. Fotograf și detalii de proveniență pe pagina Commons. Sursa imaginii Licența indicată pe pagina fișierului Wikimedia Commons.

Frescă de la Dečani cu Marina și Atinoghen în scena martiriului. Fotograf indicat pe pagina Commons. Sursa imaginii Licența indicată pe pagina fișierului Wikimedia Commons.

Icoană a Sfintei Marina în scena tradițională a biruirii demonului. Autor indicat pe pagina fișierului Wikimedia Commons. Sursa imaginii Licența indicată pe pagina fișierului Wikimedia Commons.

Originea și formarea credinței

Viața bisericească o situează pe Marina în Antiohia Pisidiei, cetate din Asia Mică, și o prezintă ca fiică a unui preot păgân. Crescută de o doică creștină după moartea timpurie a mamei, ar fi aflat despre Hristos în copilărie și ar fi hotărât să-și păstreze fecioria și credința. Aceste detalii provin dintr-o pătimire hagiografică transmisă în mai multe versiuni, nu din documente biografice contemporane.

Judecata și mărturisirea

Potrivit sinaxarului, dregătorul Olimvrius a dorit să o ia de soție și a încercat să o facă să renunțe la creștinism. Refuzul ei a dus la biciuire, întemnițare și torturi. Relatarea include episoade miraculoase, între care înfruntarea unui balaur sau a diavolului și supraviețuirea unor chinuri. Acestea au avut o mare influență asupra artei și evlaviei, dar cercetarea hagiografică le tratează ca motive literare și teologice, nu ca fapte verificabile istoric.

Cinstire, nume și tradiții

Marina este pomenită la 17 iulie în Biserica Ortodoxă. În tradiția latină a devenit cunoscută mai ales ca Margareta; nu este o altă sfântă, ci o formă de transmitere a cultului aceleiași mucenițe. Centrul cultului ei a fost legat de Antiohia Pisidiei și de cinstirea moaștelor, iar în timp s-au răspândit numeroase biserici și icoane. GOARCH și Patriarhia Antiohiei păstrează viața ei în calendarele proprii, în timp ce cercetarea modernă subliniază caracterul legendar și lipsa unei confirmări istorice independente pentru persoana din pătimire.

Galeria

Galeria include icoane și fresce în care Marina este identificată direct, alături de imagini ale martiriului ei și ale venerării în tradiția ortodoxă.