Copilăria în Basarabia și formarea credinței
Blandina Gobjilă s-a născut la 24 februarie 1906 în satul Grușenți-Chelmești din Basarabia, într-o familie preoțească: tatăl ei, Zaharia Popovici, era preot, iar mama se numea Serafima. A crescut în ritmul vieții bisericești, învățând rugăciuni, cântând la strană și citind cărți sfinte. A devenit învățătoare și s-a căsătorit cu Gheorghe Gobjilă, fiu de preot. Au avut un fiu, Vladislav-Slavcic. Aceste date sunt consemnate în sinaxarul publicat de Patriarhia Română și în relatările bisericești despre viața ei.
Arestarea și deportarea în Siberia
După ocuparea Basarabiei de către Uniunea Sovietică, Blandina și soțul ei au fost arestați în 1941 și trimiși în Siberia. Sinaxarul descrie ani de detenție, muncă silnică, frig și foamete; Gheorghe a murit în timpul exilului. În mărturia bisericească transmisă despre ea, Blandina a slujit bolnavilor și celor întemnițați, a botezat copii în ascuns și i-a încurajat pe cei deznădăjduiți. Tot acolo este relatată vedenia lui Hristos răstignit care ar fi mângâiat-o în închisoare; această întâmplare ține de mărturia duhovnicească a tradiției, nu de o arhivă independentă.
În 1949 a fost eliberată din închisoare, dar nu i s-a îngăduit să părăsească Siberia. A rămas acolo și a avut grijă de mama ei până la moartea acesteia. În 1957 a reușit să ajungă la Iași. Sinaxarele rezumă perioada drept 15 ani de chin și deportare; cronologia publicată indică atât eliberarea din detenție în 1949, cât și revenirea abia în 1957, deci statutul ei nu a fost același în toți acești ani.
Viața de slujire la Iași
La Iași s-a apropiat cu evlavie de Cuvioasa Parascheva și de Catedrala Mitropolitană. Potrivit surselor bisericești, venea zilnic, de dimineața până seara, ștergea icoanele și spăla pardoseala, iar noaptea citea psalmi și acatiste în casa credincioșilor care o găzduiau. A îngrijit oameni bolnavi și săraci și a continuat să se roage pentru cei din jur. Când fiul și nora i-au cerut să aleagă între a locui cu ei și a rămâne aproape de catedrală, ea a ales să-și păstreze viața de rugăciune. Răspunsul transmis de sinaxar — că nu îi este rușine să spele picioarele lui Hristos — rezumă felul în care înțelegea slujirea.
Blandina a notat, la îndemnul pe care spune că l-a primit în vis de la Sfânta Parascheva, 29 de minuni atribuite mijlocirii acesteia. Aceste povestiri arată evlavia și memoria comunității care a cunoscut-o; cititorul trebuie să le deosebească de reperele biografice verificabile prin documente administrative.
Moartea și canonizarea
Blandina a murit la 24 mai 1971, la Iași. Data morții a devenit ziua ei de pomenire. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea ei în 2025, iar Tomosul sinodal și proclamarea locală de la Catedrala Mitropolitană din Iași au fost făcute publice la 17 mai 2026. Acestea sunt momente distincte: hotărârea sinodală și proclamarea liturgică locală. Titulatura stabilită este „Sfânta Mărturisitoare Blandina de la Iași”.
Despre imaginile galeriei
Nu am găsit în Wikimedia Commons un portret al Blandinei cu o licență reutilizabilă verificabilă. De aceea, galeria folosește o hartă istorică a Basarabiei, o fotografie de arhivă a unui alt lagăr sovietic și Catedrala Mitropolitană unde ea a slujit. Nici fotografia de lagăr, nici imaginile catedralei nu o reprezintă pe Blandina; legendele precizează rolul lor contextual.