Sfânta Mironosiță și întocmai cu Apostolii Maria Magdalena

Ucenică a lui Iisus din Magdala, Maria Magdalena a rămas lângă Cruce și a fost primul martor al Învierii în Evanghelia după Ioan; Biserica o numește mironosiță și întocmai cu Apostolii.

Icoană ortodoxă a Mariei Magdalena ca purtătoare de mir, secolul al XVI-lea. Iconar anonim; Mănăstirea Dionisiu, Muntele Athos. Sursa imaginii Domeniu public (Public Domain Mark; operă din secolul al XVI-lea).

Icoană a Mariei Magdalena de Constantin Tzanes, secolul al XVII-lea. Constantin Tzanes; fotografie disponibilă prin Wikimedia Commons. Sursa imaginii Licența indicată în fișa Wikimedia Commons.

Frescă a Mariei Magdalena de la Mănăstirea Rila. Frescă de Dimitar Hristov și Zafir, 1843; fotografie de Dennis G. Jarvis. Sursa imaginii Domeniu public pentru opera de artă; verificați condițiile fotografiei în fișa Commons.

Registrul lunii iulie dintr-o icoană de menaion rusească din secolul al XVII-lea; Maria Magdalena este una dintre pomenirile lunii. Iconar rus anonim; Muzeul de Artă Creștină TsAK. Sursa imaginii Domeniu public.

Icoană rusească a Mariei Magdalena din secolul al XIX-lea. Iconar anonim; colecție privată, detalii pe Wikimedia Commons. Sursa imaginii Licența indicată în fișa Wikimedia Commons.

Maria din Magdala în izvoarele creștine timpurii

Numele „Magdalena” o leagă cel mai probabil de Magdala, așezare de pe malul Mării Galileii. Evangheliile canonice o menționează între femeile care L-au urmat pe Iisus și au sprijinit grupul ucenicilor. Luca spune că Iisus o eliberase de șapte demoni; textul nu o numește prostituată și nu o identifică drept femeia păcătoasă care unge picioarele lui Iisus. Cercetarea modernă subliniază că aceste femei sunt personaje distincte în narațiunile evanghelice, iar confuzia dintre ele s-a consolidat în unele tradiții occidentale mai târzii.

Martoră a răstignirii și a Învierii

Maria Magdalena apare la răstignire și la mormânt în relatările patimilor. În Evanghelia după Ioan, ea vine la mormânt în prima zi a săptămânii, îl întâlnește pe Hristos înviat și este trimisă să le vestească ucenicilor: de aici vine numele tradițional „apostol către apostoli”. În celelalte Evanghelii, ea face parte din grupul femeilor mironosițe care duc vestea mormântului gol. Aceste pasaje sunt mărturia creștină fundamentală despre rolul ei; ele nu oferă o cronologie completă a vieții sale după Înviere.

Ce știm și ce ține de tradiția ulterioară

Scrisorile autentice ale lui Pavel, cele mai vechi texte creștine păstrate, nu o numesc; prima ei prezență narativă amplă se află în Evanghelii. Evanghelia după Maria, păstrată fragmentar în manuscrise copte și grecești, este o lucrare creștină din secolele II–III, redactată mult după viața Mariei. Ea arată felul în care comunități ulterioare au imaginat autoritatea ei spirituală, dar nu poate fi folosită fără precauție ca biografie a persoanei istorice. Nici tradiția despre călătoria ei în Efes, nici relatarea despre propovăduirea înaintea împăratului Tiberiu nu sunt confirmate de Evangheliile canonice.

Cinstirea ortodoxă

Biserica Ortodoxă o cinstește la 22 iulie cu titlurile de mironosiță și întocmai cu Apostolii. În imnografie, ea este vestitoarea Învierii și pildă de credință statornică. Tradiția ortodoxă păstrează și cinstirea moaștelor sale, îndeosebi la Mănăstirea Simonos Petras din Athos, precum și locurile de pelerinaj legate de tradiția despre Efes. Acestea sunt aspecte ale memoriei liturgice și pelerinajului; relatarea biblică rămâne distinctă de legendele și tradițiile dezvoltate în secolele următoare.

Galeria

Icoanele din galerie o arată cu vasul de mir, în scena întâlnirii cu Hristos cel Înviat sau în registre liturgice. Sunt interpretări artistice ale memoriei ei creștine, nu portrete contemporane vieții din secolul I.