Ucenică din Betania
Maria era sora lui Lazăr și a Martei, din satul Betania, aproape de Ierusalim. Evangheliile o arată în casa lor, unde Îl primește pe Iisus, și la boala și învierea fratelui ei (Luca 10:38–42; Ioan 11:1–45). Ioan o menționează din nou la masa din Betania, cu șase zile înainte de Paști (Ioan 12:1–8). Aceste episoade sunt temeiul biblic principal pentru memoria ei.
În scena din Luca, Maria stă și ascultă învățătura lui Hristos, în timp ce Marta se îngrijește de ospătare. Ioan o arată plângând lângă fratele ei și mărturisind că Hristos este Mesia și Fiul lui Dumnezeu. Tradiția bisericească o pomenește ca mironosiță și ucenică; nu trebuie confundată automat cu Maria Magdalena, pe care tradiția ortodoxă o cinstește separat.
Tradiția despre viața de după Evanghelii
Noul Testament nu oferă o biografie completă a surorilor după evenimentele din Betania. Sinaxarul GOARCH transmite tradiția că, după prigoana pornită în Ierusalim, Lazăr a fost alungat din cetate, iar Maria și Marta l-au însoțit și l-au ajutat să vestească Evanghelia în diferite ținuturi; tradiția le leagă de Cipru, unde Lazăr ar fi devenit episcop al Kitionului. Aceste detalii sunt tradiție bisericească ulterioară, nu informații relatate direct de Evanghelii.
Pomenire și moștenire
Maria este pomenită la 4 iunie împreună cu sora ei. În calendarul românesc, amândouă sunt numite mironosițe, iar în tradiția ortodoxă sunt cinstite pentru credința lor în Hristos și pentru mărturia legată de învierea lui Lazăr. Scena biblică de la Betania rămâne centrul biografiei ce poate fi relatată cu certitudine; viața lor ulterioară este păstrată prin tradiția sinaxarială.
Imagini
Galeria arată scena evanghelică a învierii lui Lazăr, o mănăstire ortodoxă contemporană din Betania și un menaion pictat cu pomenirile lunii iunie. Icoana este o reprezentare teologică a episodului, nu portretul individual al Mariei sau al Martei; mănăstirea actuală nu este casa antică a familiei.