Sfânta Monica, mama Fericitului Augustin

Monica din Tagaste este cunoscută mai ales prin cartea a IX-a din Mărturisirile fiului ei, Augustin. A călătorit după el la Roma și Milano, a fost martoră la convertirea și botezul lui și a murit la Ostia în 387.

Sfânta Monica și fiul ei Augustin într-un tablou de Ary Scheffer — Tablou din 1854, reprezentare artistică realizată la mai bine de paisprezece secole după viețile celor doi. Ary Scheffer, 1854; National Gallery, Londra Sursa imaginii Domeniu public (PDM / PD-Art)

Fresca lui Benozzo Gozzoli cu Sfânta Monica, pictată într-o capelă din San Gimignano — Frescă din anii 1464–1465 în biserica Sant’Agostino din San Gimignano, exemplu al cultului medieval al Monicăi. Benozzo Gozzoli, 1464–1465; fotografie din Web Gallery of Art Sursa imaginii Domeniu public (PDM / PD-Art)

Statuia Sfintei Monica din orașul Santa Monica, California — Sculptură publică modernă ce arată receptarea contemporană a sfintei; locul nu are legătură cu geografia vieții ei din Africa romană și Ostia. Jelson25, 2009; sculptură de Eugene Morahan Sursa imaginii Domeniu public, dedicat de autor

O creștină din Africa romană

Monica s-a născut în Tagaste, în Numidia romană din Africa de Nord, probabil în jurul anului 331 sau 332; unele sinteze dau 333. Cea mai apropiată mărturie amplă despre ea este scrisă de fiul său, Augustin, în cartea a IX-a din Mărturisiri. El spune că Monica provenea dintr-o familie creștină, s-a căsătorit cu Patricius, un funcționar păgân, și a avut mai mulți copii, între care Augustin și Navigius. În autobiografia lui, ea apare ca femeie rugătoare, răbdătoare și atentă la educația copiilor; această imagine este amintire filială și portret literar-teologic, nu biografie neutră redactată de un observator exterior.

Augustin relatează că Patricius era iute la mânie, dar că Monica evita să-i răspundă în timpul izbucnirilor și îi sprijinea pe alte femei care sufereau în căsnicii. El consemnează și că soacra ei a ajuns să o îndrăgească după ce Monica a răspuns cu răbdare la calomnii. Patricius s-a botezat creștin aproape de sfârșitul vieții, iar Augustin observă că Monica l-a câștigat prin conduita ei și nu prin ceartă.

Drumul după Augustin

Când Augustin a părăsit Africa pentru a preda retorica la Roma, iar apoi la Milano, Monica l-a urmat. În tinerețe el trecuse prin maniheism și trăise cu o concubină; Monica s-a rugat pentru întoarcerea lui la creștinism și a căutat sprijinul episcopului Ambrozie la Milano. Augustin a fost botezat de Ambrozie la Paștele anului 387. În Mărturisiri, mama și fiul vorbesc la Ostia despre viața veșnică și despre contemplarea lui Dumnezeu. Episodul, numit adesea „viziunea de la Ostia”, este una dintre scenele centrale ale cărții.

Moartea și memoria ei

Monica a murit la Ostia în 387, când ea și Augustin se pregăteau să se întoarcă în Africa. Augustin descrie durerea sa și cererea ei ca cei rămași să-și amintească de ea la altar; textul încheie o poveste despre convertirea lui prin pomenirea și rugăciunea mamei. Detaliile biografice certe sunt puține în afara Mărturisirilor și a unor mențiuni ulterioare. Anii nașterii diferă între referințe, în timp ce anul morții, 387, și locul, Ostia, sunt acceptate pe scară largă.

Calendarul românesc o pomenește la 4 mai ca Sfânta Monica. Moaștele ei au fost mutate în epoca medievală; povestea translării și dezvoltarea cultului au fost consemnate în surse ulterioare. Picturile și frescele din galerie sunt imagini devoționale realizate multe secole după viața ei.