Sfânta Muceniță Alexandra, împărăteasa

Tradiția liturgică o numește pe Alexandra împărăteasă și soția lui Dioclețian, convertită după ce a fost martoră la pătimirea Sfântului Gheorghe. Pomenirea ei este la 21 aprilie în unele calendare ortodoxe, iar izvoarele hagiografice păstrează variante diferite despre identitatea și moartea ei.

Icoană cu îngerul păzitor, apostolul Iacov cel Mic și împărăteasa Alexandra — Osip Chirikov, icoană din 1892, în care Alexandra este reprezentată alături de îngerul păzitor și apostolul Iacov cel Mic. Osip Semenovich Chirikov, 1892 Sursa imaginii Domeniu public (PDM; PD-old)

Icoană de Feodor Platonov cu Sfânta Alexandra și Sfântul Pavel — Feodor Platonov, icoană de argint din 1889 cu Sfânta Alexandra și Sfântul Pavel. Exemplu al cinstirii și reprezentării sale în Rusia secolului al XIX-lea. Feodor Platonov, 1889 Sursa imaginii Domeniu public (PDM; PD-Art)

Alexandra în tradiția despre Sfântul Gheorghe

Sinaxarul Arhiepiscopiei Ortodoxe Grecești o prezintă pe Alexandra drept împărăteasă și soția lui Dioclețian. Relatarea spune că a fost impresionată de statornicia Sfântului Gheorghe în timpul persecuției și a mărturisit că este creștină. După condamnarea la moarte, ar fi cerut să se așeze și și-ar fi dat sufletul înainte ca execuția să fie împlinită. AGERPRES transmite o versiune apropiată a acestei tradiții.

Aceste detalii provin din narațiunea hagiografică legată de pătimirea lui Gheorghe, nu dintr-un dosar administrativ roman cunoscut. Nu se poate confirma independent că Alexandra a fost soția istorică a lui Dioclețian sau că a avut rang imperial. În literatura hagiografică, numele și relația ei cu împăratul variază; de aceea, titlul „împărăteasa” este păstrat aici ca nume al cinstirii bisericești, nu ca identificare biografică verificată prin izvoare seculare.

Data pomenirii și variantele sinaxarelor

Calendarul ortodox românesc consultat pentru 2026 o pomenește pe Alexandra la 21 aprilie, iar sinaxarul GOARCH pentru aceeași zi o numește „Alexandra regina”. OCA o prăznuiește la 23 aprilie, împreună cu Sfântul Gheorghe, și păstrează o relatare mai amplă despre fiica ei Valeria și despre moartea ulterioară sub Liciniu, în anul 314. Aceste versiuni nu se suprapun în toate detaliile și datele; ele arată felul în care tradițiile locale au fixat diferit memoria sfintei.

Prin urmare, pentru 21 aprilie este potrivit să descriem pe Alexandra în limitele tradiției răsăritene a zilei: o femeie care, văzând mărturisirea lui Gheorghe, a ales să se declare creștină și a primit cununa muceniciei. Nu avem informații sigure despre familia ei, viața de dinaintea convertirii sau locul exact al morții.

Cinstirea și iconografia

Icoanele o reprezintă în veșminte împărătești, cu crucea muceniciei. Această imagine exprimă titlul și memoria liturgică, nu este un portret realizat în secolul al IV-lea. Icoane rusești din secolele al XIX-lea și al XX-lea o arată alături de alți sfinți, mărturisind răspândirea cinstirii ei în tradiția ortodoxă slavă.

Imagini

Cele trei imagini sunt reprezentări iconografice ulterioare ale Alexandrei. Ele documentează istoria cinstirii sale și nu trebuie citite ca portrete istorice.