Cartagina și robia
Sinaxarul românesc o prezintă pe Iulia ca fecioară creștină din Cartagina, capturată de perși în tinerețe și vândută ca sclavă unui negustor păgân în Siria. În robie, spune tradiția, își îndeplinea cu credincioșie îndatoririle, păstrând rugăciunea, postul și credința în Hristos. Stăpânul ar fi cruțat-o pentru slujirea ei, chiar dacă încerca să o determine să jertfească zeilor.
Mărturisirea și moartea în Corsica
În călătoria stăpânului ei spre Galia, corabia a făcut escală în Corsica. Iulia a refuzat să participe la jertfele păgâne, iar localnicii au pedepsit-o prin răstignire, în pofida încercării stăpânului de a o salva. Tradiția spune că trupul ei a fost descoperit de monahi de pe insula Gorgon, după o vedenie, și dus spre înmormântare creștină. Aceste episoade provin din viața hagiografică transmisă ulterior, nu dintr-un dosar judiciar contemporan.
Cultul și limitele cronologiei
Cinstirea Iuliei s-a legat de Corsica și de Gorgon; numele ei a rămas răspândit în devoțiunea apuseană, iar calendarul ortodox românesc o pomenește la 16 iulie. Sursele diferă asupra secolului în care ar fi trăit, iar unele calendare occidentale o comemorează la alte date. Nu există bază suficientă pentru a trata anul 450, uneori repetat online, ca dată sigură.
Galeria
Primele imagini sunt consacrate Sfintei Iulia din Corsica; celelalte oferă context despre memoria martirilor. Fiecare legendă distinge între imaginea sfintei și ilustrația generală.