O creștină în taină
Natalia locuia în Nicomidia și era soția lui Adrian, demnitar la curtea imperială. OCA spune că cei doi erau tineri și căsătoriți de aproximativ un an; relatările românești spun că erau căsătoriți de puțin timp. Natalia își păstra credința creștină în taină, într-o perioadă în care mărturisirea putea atrage arestarea și moartea.
Sprijinul oferit în temniță
După ce Adrian s-a declarat creștin în timp ce judeca un grup de prizonieri, Natalia a venit la închisoare și l-a îndemnat să nu se teamă de pierderea bunurilor și a vieții trecătoare. Sinaxarul o descrie slujindu-i și celorlalți condamnați. Episodul a făcut ca memoria lor să fie transmisă împreună: credința lui Adrian și curajul pastoral al Nataliei se susțin reciproc în relatare.
Moartea și memoria relicvelor
După martiriul lui Adrian, Natalia a păstrat o parte din mâna lui, potrivit OCA. Când un comandant a cerut-o de soție, ea s-a refugiat la Constantinopol și, după o vedenie în vis, a murit în pace, conform tradiției hagiografice. AGERPRES relatează moartea ei la câteva zile după chinurile soțului, iar tradiția OCA leagă sfârșitul ei de retragerea la Byzantion. Așadar, izvoarele nu descriu identic ultimii ei ani.
Pomenire
Doxologia, Basilica, AGERPRES, OCA și GOARCH o pomenesc pe 26 august. În iconografia ortodoxă este reprezentată adesea împreună cu Adrian, dar pagina aceasta o tratează separat pentru a face vizibilă propria ei mărturisire și lucrare de sprijin.