Sfânta Muceniță Pelaghia din Tars

Pelaghia este cinstită în tradiția ortodoxă ca fecioară muceniță din Tars, în Cilicia, și este pomenită la 4 mai. Relatarea despre convertire și pătimire s-a păstrat în narațiune hagiografică, ale cărei amănunte nu pot fi toate confirmate independent.

Miniatură cu Sfânta Pelaghia din Menologhionul lui Vasile al II-lea, manuscris bizantin din jurul anului 985 — Reprezentare identificată cu Pelaghia în manuscrisul bizantin; este mărturie a cinstirii și iconografiei, nu portret contemporan. Miniaturiști bizantini ai Menologhionului lui Vasile al II-lea, cca 985; Biblioteca Apostolică Vaticană Sursa imaginii Domeniu public (PDM / PD-Art)

Desenul lui Fedor Solntsev după o frescă din Catedrala Sfânta Sofia din Kiev, identificată cu Pelaghia din Tars — Desen publicat în 1869 după o frescă din catedrala din Kiev; este o reproducere documentară a unei reprezentări religioase, nu o imagine din Antichitate. Fedor Solntsev (1801–1892), 1869; sursa digitală NYPL indicată în fișa Commons Sursa imaginii Domeniu public (PDM / PD-Art)

Pelaghia din Tars și narațiunea sinaxarială

Sinaxarul o prezintă pe Pelaghia ca tânără din Tarsul Ciliciei, provenită dintr-o familie păgână înstărită, care a auzit despre Hristos și a ales să-și păstreze fecioria pentru viața creștină. În povestirea transmisă de OCA, ea caută un episcop creștin aflat în ascuns și primește botezul. Fiul adoptiv al împăratului Dioclețian o cere în căsătorie; după ce află că Pelaghia a devenit creștină, el moare, iar mama ei o duce înaintea împăratului. Pelaghia mărturisește credința și este omorâtă, iar tradiția spune că trupul ei a fost pus într-un sicriu de aramă în formă de taur și ars.

Aceste episoade sunt relatate ca pătimire hagiografică, nu ca proces-verbal contemporan. Nu avem mărturii independente care să confirme fiecare personaj și întâmplare; mai ales episodul fiului împăratului aparține formei literare a legendei. Este potrivit să spunem că Biserica o cinstește drept muceniță din Tars și că sinaxarul îi transmite această mărturisire, fără a transforma toate detaliile narative în certitudini biografice.

O sfântă, mai multe tradiții despre Pelaghia

Numele Pelaghia apare la mai multe sfinte din tradiția creștină. Pelaghia din Tars, fecioară muceniță pomenită la 4 mai, este diferită de Pelaghia din Antiohia, cinstită în alte zile, și de Pelaghia Pustnica sau „Pocăita”, a cărei poveste este legată de Antiohia și de viața ascetică la Ierusalim. Unele lucrări de referință au observat suprapuneri și dezvoltări între aceste tradiții; tocmai de aceea locul, ziua și tipul de sfințenie trebuie precizate.

Cultul și reprezentările

Pomenirea Pelaghiei de Tars la 4 mai este prezentă în calendarele ortodoxe. Menologhionul lui Vasile al II-lea, manuscris bizantin de la sfârșitul secolului al X-lea, și o icoană-calendar rusească din secolul al XVII-lea arată vechimea și răspândirea cultului liturgic. Aceste reprezentări documentează felul în care comunitățile au transmis memoria ei; ele nu sunt imagini realizate în timpul vieții sale.