Din Antiohia în casa Sabinei
Serafima, numită și Serapia în unele calendare, era originară din Antiohia și a ajuns să locuiască la Roma, în casa Sabinei, o femeie dintr-o familie senatorială. Tradiția spune că Serafima a convertit-o pe Sabina la creștinism și a ajutat-o să ducă o viață creștină. Pomenirea ei este prezentă în sinaxarele grecești și în calendarul Apostoliki Diakonia la 29 iulie, dar nu apare în lista românească Doxologia consultată pentru aceeași zi.
Judecata și mărturisirea
Aflând de credința ei, dregătorul Virilus ar fi chemat-o la judecată și i-ar fi cerut să jertfească zeilor. Serafima a refuzat. Relatarea din Prologul de la Ohrida povestește că a fost închisă, iar bărbații trimiși să o necinstească au rămas fără putere după ce ar fi văzut un înger. Dregătorul a pus cele întâmplate pe seama magiei și a supus-o la chinuri; aceste episoade miraculoase sunt elemente ale tradiției hagiografice.
Martiriul și transmiterea numelui
Viața spune că Serafima a fost arsă cu făclii, bătută și apoi decapitată, iar Sabina i-a îngropat trupul. Unele surse o plasează în vremea împăratului Hadrian, la începutul secolului al II-lea; cronologia provine din tradiția de cult. Forma numelui variază între Serafima, Seraphima, Serapia și Seraphia. Galeria arată două menaioane de iulie ca documente vizuale ale calendarului, nu imagini atribuite individual muceniței.