Mama celor șapte frați
Cartea a doua a Macabeilor, capitolul 7, povestește despre o mamă evreică și cei șapte fii ai săi, arestați în timpul persecuției lui Antioh al IV-lea. Textul biblic nu îi precizează numele. Tradiția ortodoxă o numește Solomonia; în alte tradiții apar forme precum Salome sau Șmuni. Fiind atent la această diferență, profilul folosește „Solomonia” ca nume liturgic, nu ca nume atestat în textul antic.
Curajul și cuvintele de încurajare
Fiii sunt amenințați și torturați pe rând pentru că refuză să mănânce carne de porc și să încalce Legea. Când regele încearcă să o facă să-și convingă fiul cel mai tânăr să se supună, mama îl îndeamnă să privească la frații săi și să nu se teamă de chin. Relatarea din 2 Macabei 7:20–29 subliniază încrederea ei în Creator și speranța învierii.
Moartea și cinstirea
După moartea tuturor fiilor, textul biblic spune că mama a murit și ea. OCA o pomenește separat ca muceniță și o descrie ca martoră a morții copiilor ei într-o singură zi. Cinstirea ei comună cu frații este atestată de imnografia ortodoxă; detaliile biografice care nu apar în 2 Macabei sunt păstrate drept tradiție hagiografică.
Imaginile galeriei
Icoana din 1525 îi arată pe Solomonia, cei șapte fii și Eleazar ca grup. Gravura o prezintă în scena martiriului dintr-o carte tipărită în 1699; ambele sunt reprezentări artistice ulterioare.